Dupa mult timp si mult studiu s-a intamplat intamplarea si mi-am achizitionat un sistem de gatit sous vide. Am mai vorbit despre sous vide aici, ba chiar v-am povestit pas cu pas cum va puteti face un sistem din asta acasa, pentru un pret modic.
Sistemul cumparat de mine este cam cel mai ieftin de pe piata, ba l-am gasit chiar si la o reducere. Review-urile erau destul de imbucuratoare asa ca am zis ca nu are rost sa mai astept. Am comandat produsul si intr-o saptamana era la mine acasa, fara sa platesc taxa de transport.
Despre Giles & Posner mare lucru nu stiu, doar ca fac niste unelte pentru bucatarie. Calitatea produsului nu este una desavarsita. Cuva cu apa se balanseaza un pic, butoanele si capacul sunt dintr-un plastic modest, dar important pentru mine este sa faca ce scrie ca face – adica sa incalzeasca apa si sa o pastreze la temperatura pe care o setez eu, pentru timpul pe care il setez eu. 
Si dupa primul experiment, se pare ca face treaba asta. Cel putin in mare. Diferenta dintre temperatura setata de mine si temperatura reala este de vreo 2 – 3 grade in minus. Pentru prima incercare am facut un piept de gasca, pe care am vrut sa il tin la 60 de grade pentru vreo doua ore. Primul lucru pe care il faci este sa pui apa in cuva aparatului si sa ii setezi temperatura tinta si timpul de gatit. El va incepe sa incalzeasca apa si te anunta cand apa a ajuns la temperatura dorita de tine. Pentru a nu pierde timp (review-urile pe net spun ca dureaza cam o ora pana ridica apa de la robinet la temperatura dorita) am pus apa direct la 60 de grade. Chiar si asa, a durat vreo 15 minute pana sa faca bip, anuntandu-ma ca temperatura tinta a fost atinsa.
Am veritficat temperatura cu doua termometre, unul cu laser si o sonda normala, si am observat ca apa era pe la 57 de grade, asa ca am ajustat cu 3 grade in plus temperatura. Aparatul s-a conformat si din masuratorile mele se pare ca a tinut temperatura constanta timp de 2 ore, cat aveam de gand sa gatesc carnea. 
Pana se incalzeste aparatul, este timp sa punem carnea cu cateva condimente in pungi. Aici ideal este sa folosim un aparat de vidat, dar in lipsa de asa ceva sunt cateva metode. Una din ele am scris-o aici. Cealalta implica vidarea prin „metoda Arhimede”: punga in care se afla carnea se scufunda incet in apa, astfel incat presiunea creata de apa sa impinga aerul afara din punga. Cand apa ajunge langa sistemul de sigilare, sigilam si ar trebui sa fie ok. Important este ca punga sa nu pluteasca si sa nu aiba prea multe goluri de aer.
Oricum, nici una din metodele astea nu ofera rezultate foarte bune. Ma uit de ceva vreme dupa un produs profesional, cum este , dar vad ca nici de data asta mare reducere nu a fost la el. Mai astept poate la un moment dat intra la vreo oferta.
Condimentele folosite de mine au fost simple: piper, rozmarin si sare. De fapt, carnea a stat vreo 6 ore in saramura cu piper dar nu cred ca este necesar pasul asta. Voi incerca si fara saramura sa vad daca rezultatul este diferit.
Initial m-am gandit sa folosesc pungi zip-lock. Am cumparat primele (si singurele) pungi pe care le-am gasit si am constatat ca dupa vreo 30 de minute au inceput sa traga aer, asa ca a trebui sa scot bucatile de piept si sa le transfer intr-o alta punga care a stat inchisa etans pana la sfarsitul gatirii. In timpul gatirii, sucurile din carne si o parte din grasime se vor scurge in punga – pot fi folosite pentru sos, sau pastrate in congelator si folosite la cartofi prajiti sau alte legume.
Pentru o prezentare frumoasa, am crestat pielea pieptului si l-am prajit pentru cateva secunde in unt incins. Am asteptat 10 minute pentru a se relaxa fibra carnii, am taiat felii subtiri si, cu nerabdare, am gustat. 
Simt ca nu am un vocabular suficient de vast pentru a va descrie acest preparat. Sa luam in primul rand gustul. Din cauza ca bucata de carne a stat in punga, toate sucurile s-au pastrat acolo. Deci gustul a fost deplin, puternic, bine conturat. Nu s-au simtit foarte mult condimentele, ma asteptam ca rozmarinul sa se simta mai tare, dar se pare ca nu s-a intamplat asta. Data viitoare am sa incerc sa prajesc putin condimentele pentru a le spori aroma. 
Un pic despre textura. Pentru ca temperatura de gatire a fost mica, carnea a fost moale, delicata. Am constatat asta in momentul in care am taiat-o iar cand am gustat am avut o revelatie. Medium rare pe toata grosimea bucatii, constant, fara bucati facute diferit. Asta este marele avantaj al acestei metode – nu prea poti sa dai gres. Daca stii temperatura potrivita, timpul nu are foarte mare importanta. Poti sa lasi carnea in apa chiar si o ora in plus. Nu se va arde/fierbe/coace mai mult decat temperatura apei. 
Despre culoare, cred ca v-ati dat seama si din poze. O placere.
De data aceasta nu m-am obosit cu plating sau cu vreo reteta spectaculoasa. Sunt in faza de experimentare si voi reveni si cu alte detalii. 
Pana atunci, ca de obicei, va doresc voie buna!
PS: daca tot era masinaria in functiune, am testat si un ou fiert incet in apa. Adica la 64 de grade, timp de 45 de minute. A iesit bun, galbenusul cremos, dar albusul nu s-a coagulat cum ma asteptam. Mai experimentez. 
2 răspunsuri la “Piept de gasca sous vide”
[…] Metodele folosite de mine pentru sigilarea pungilor sunt, deocamdata, primitive. Caut in continuare oferte mai bune, iar pana atunci folosesc metodele descrise aici. […]
[…] ce mi-am luat masina de gatit sous-vide (v-am povestit despre ea aici) am tot vrut sa fac o comparatie cu celebra Sous Vide Supreme. Asa ca i-am rugat pe prietenii de la […]