Poate ca daca citesti in vreun meniu felul urmator de mancare ti se pare foarte complicat si gandesti ca ar fi o chestie dificil de realizat: sardine la cuptor cu piure de porumb, napi prajiti si mazare sotata in unt cu usturoi. Dar nu e chiar asa.
Ideea mi-a venit in urma unor evenimente banale. Sambata am fost la pescuit dar nu am prins nimic. Intorcandu-ma acasa am luat niste sardine proaspete de la un magazin din drum, sa le prajesc si sa le mananc cu mamaliga si mujdei. Am ajuns acasa, am desfacut bagajul si am constatat ca mai aveam niste porumb din coserva, ramas de la momeala pentru pesti – am zis ca poate tine loc de mamaliga. Pana m-am dezmeticit am vazut la televizor o emisiune despre niste oameni care culegeau mazare, si mi s-a facut pofta. Cand sa scot sardinele din frigider, sa ma apuc de ele, am zarit acolo napii culesi din gradina acum cateva zile si am zis ca pica la fix si ceva prajit, sa dea greutate mancarii.
Cu teoria asta in minte am pus pestii intr-o tava pe hartie de copt, i-am dat cu sare si cu ulei si i-am lasat putin sa isi revina dupa drumul de la magazin si decapitare. 
Repede am pus intr-o tigaie porumbul cu un paharel mic de lapte pentru a se incalzi (porumbul e deja fiert, altfel mi-ar fi luat o ora la oala cu presiune pentru a-l inmuia). L-am lasat acolo pana cand laptele a dat in clocot.
Apoi am turnat totul in vasul de la blender unde am mai adaugat o lingura de smantana putin acrisoara, o lingura de unt, sare, piper alb si o bucatica de ardei iute uscat (un pic de tupeu nu strica niciunei „mamaligi”). 
In cateva minute totul s-a transformat intr-un piure gustos si cremos. 
In timp ce porumbul se transforma, am spalat bine napii, i-am fiert 4 – 5 minute si apoi i-am pus la prajit in ulei, bucati mari. 
Nu-i nevoie de mare supraveghere la prajeala asta, doar i-am intors din cand in cand, cand simteam ca din caramelizat s-ar fi transformat in ars.
Acum am pus sardinele la cuptorul incalzit la 160 de grade. Au stat asa 10 minute, apoi inca vreo 4 minute cu focul de sus dat la maxim.
Ultimul pas a fost mazarea – mazarea nu trebuie gatita prea mult. Isi pierde atat culoarea cat si gustul. Desigur, pentru asta iti trebuie o mazare buna, chiar daca este congelata. Eu o prefer pe cea cu boabe cat mai mici. Pentru aroma e suficient putin unt in care lasi niste catei de usturoi intregi (cand simti ca aroma te satisface poti sa scoti usturoiul). 
Nu am cronometrat, dar toti pasii de mai sus au durat aproximativ 20 de minute de cand m-am apucat de lucru. Mult, putin, judecati dumneavoastra. Eu m-am apucat de montat.
Intai piure si mazare pe margine. 
Apoi napii si pestele deasupra. 
As zice ca e o farfurie frumoasa si gustoasa. Daca vreti, un strop de lime deasupra lucarii nu are cum sa strice (dar strop sa fie, nu mai mult). 
Asa la final, ma gandeam in timp ce mancam, ca e simplu sa ajungi la rezultate spectaculoase fara mari investitii si fara ingrediente complicate. Tot ce am pus in mancarea asta, din care au mancat doua persoane pe saturate, a costat maxim 10 lei (napi proaspeti nu am vazut la piata pana acum asa ca astia n-au pret). Mult, putin, tot dumneavoastra judecati.
Si, ca tot veni vorba, cam cu cati bani ati vedea vanduta o farfurie din asta la un bistro decent sau la un restaurant?
Sa fie bine!