Aseara, fiind in pana de idei si de ingrediente, m-am gandit sa apelez la bunul meu prieten congelatorul. In congelator pastrez multe lucruri. Am acolo si „gorgoaze” pentru ceai, peste, carne, legume de diverse feluri, branza si multe alte lucruri. Chiar si verdeata (patrunjel, marar, salvie, busuioc) o tin tot acolo. O fi ea inghetata, dar aromele sunt acolo, intacte.
In congelator am gasit, printre altele, si o punga in care am pastrat maruntaiele de la o oaie ce a juns carnati acum ceva vreme. Bucatelele astea pline de savoare, cu un gust puternic, primitiv, mi-au placut intotdeauna. Merg folosite in diverse combinatii, si dau o nota traditionala oricarei mese.
M-am uitat un pic in jur (adica in camara) si am mai descoperit acolo putin praz si o conserva de fasole rosie. Sarea si piperul erau in zona, asa ca am considerat ca am tot ce imi trebuie la indemana. 
Rapid si din cutit am feliat tot prazul, transformandu-l in rondele frumoase. 
L-am asezat apoi intr-o tigaie cu ulei incins, si am presarat peste el sare si piper (boabe, pentru aroma, nu pentru tarie). 
Cand prazul s-a inmuiat putin, am pus peste el bucatile de carne (inima, rinichi si ficat, taiate in bucati potrivite).
Am amestecat vartos si am lasat sa se inabuse sub un capac. 
Dupa vreo 10 minute am adaugat si fasolea din conserva, scursa de zeama. Cumva, pasul asta l-am uitat la pozat dar va dati voi seama despre ce este vorba. Cand fasolea s-a incalzit (in conserva este deja fiarta), am dat la o parte, am pus marar si gata lucrarea. 
Asta nu-i mancare pe care o tratezi frumos, cu furculita si cutitul. In mancarea asta te arunci voiniceste inarmat cu o lingura de lemn si avand camarzi cativa catei de usturoi sau poate o ceapa rosie. Pana nu e gol blidul nu poti sa te opresti prea usor si daca stii ca te asteapta si un vin gros si intunecat, apoi mai mare e zbuciumul. 
Sa fim sanatosi!