De multe ori cand avem un chef, o petrecere sau vrem sa sarbatorim ceva special, se instaureaza panica la adresa meniului. Vrem sa impresionam neaparat prin preparate complicate, stam in bucatarie cu orele atat inainte cat si in timpul petrecerii si pierdem de cele mai multe ori tot fun-ul. Sigur, daca petrecerea are o tematica culinara si toata lumea sta in bucatarie si face cate ceva, este alta treaba. Dar cand aveti musafirii la masa in sufragerie iar voi stati in bucatarie, atunci nu mai e distractie iar seara trece fara sa simtiti ca a fost un eveniment special.
In cazul unei petreceri va recomand multa relaxare. Daca aveti oameni la masa, nu incercati sa impresionati prin vreun preparat luat din vreun meniu Michelin. Astea nu-s pentru acasa si nici pentru petreceri. Petrecerile trebuie sa fie simple, sincere, iar masa nu trebuie vazuta ca o povara ci ca pe o distractie. Lumea nu vine in vizita ca sa bage la ghiozdan (cel putin asa imi place sa cred), ci vine pentru a socializa intr-un alt mediu decat barul sau restaurantul. Asa ca nu va stresati prea tare cu meniul.
Daca trebuie sa faceti ceva, niste bruschete pe o paine de calitate, cu rosii de gradina, un pic de gorgonzola si un ulei de masline buna, sunt o solutie rapida pentru un aperitiv sau o gustare.
Asezati langa ele un vin alb sau cateva beri reci si cam asta este tot ce va trebuie pentru a da tonul petrecerii. Daca vreti sa impresionati pe mai departe, sau pentru o seara mai speciala cu persoana iubita, incercati un piept de rata. Se face foarte rapid, nu e nevoie de vase si tehnici complicate, este de efect si poate fi servit chiar si rece, alaturi de o mica salata. Preparati-l medium si, daca nu aveti chef sa mai stati in bucatarie si pentru garnitura, din nou o paine buna, prajita putin si stropita cu sos, va scoate sigur din incurcatura.
Aici nu uitati de vinul rosu, poate un Merlot, poate un Pinot, chiar si un Cabernet fara pretentii.
Daca sunteti multi si aveti bere multa in frigider sau chef de spritz lung, puteti face in doi timpi si trei miscari un surogat de pizza, un aluat copt, picant si crocant. Puneti o tigaie din asta in mijlocul mesei si o sticla de suc de rosii sau ketch-up alaturi, si va asigur ca cineva va mai face un drum la non-stop sa mai ia ceva de baut.
Daca va e frica ca e complicat, va zic eu ca nu este. Va trebuie un aluat de pizza. Puteti sa il faceti voi, ca AICI, sau il puteti cumpara gata facut. Oferta e destul de bogata prin magazine.
Intindeti aluatul si taiati-l in fasii lungi, pe care le rulati si le innodati, facand diverse forme. Nu trebuie sa fie nici perfecte, nici la fel.
Aruncati intr-o tigaie cateva rosii taiate cubulete cat mai mici posibile (puteti folosi rosii proaspete sau din conserva gata tocate). Peste ele merge sare, piper si un praf de chilii. Fiti generosi cu chilli-ul ca doar nu vreti sa ramaneti cu bere in frigider.
Peste rosii puneti busuioc, patrunjel, muguri de pin, pesto, sau ce aveti la indemana, impreuna cu putin ulei de masline, amestecati bine si dati intr-un clocot.
Intr-o tava de cuptor sau intr-o tigaie de fonta, puneti guguloaiele formate si adaugati sosul peste ele. Tigaia de fonta e mai buna pentru ca pastreaza caldura un timp indelungat, asa ca nu va trebui sa grabiti oamenii cu celebra replica „Haideti, serviti ca se raceste!”.
Tigaia sta acum in cuptorul incalzit. Dati cuptorul intai la maxim pana se incalzeste, introduceti tigaia in cuptor, asteptati 5 minute si reduceti focul la minim. Dupa 20 de minute scoateti tigaia/tava si radeti deasupra ementaller, cascaval sau parmezan.
Inca 10 – 15 minute in cuptor pana face o crusta aurie si sunteti gata.
Va mai trebuie ceva? Merge un desert glorios pe care il puteti face chiar cu cateva saptamani in avans.
In rest, voie buna sa fie!