• un iepure intreg/portionat
  • rozmarin proaspat
  • smantana lichida
  • vin rosu
  • cartofi si mazare pt. garnitura
  • sare, piper

Ma tot gandesc de ceva vreme ca e timpul sa ii dau organismului meu o pauza de la carne. Pauza asta ar fi binemeritata deoarece dupa sarbatorile de iarna n-am avut timp de relaxare. Au fost tot felul de evenimente la care a fost necesar sa gatesc si sa mananc. Ba un curcan, ba o musaca de lume multa, carne in toatate formele ei. M-am decis intr-o zi sa renunt, pentru o perioada, la proteina animala. Fix la 10 minute dupa hotararea mea definitiva si, credeam eu, irevocabila, ma suna aLLin™ cu teribila veste ca a facut rost de un iepure. Impuscat, curatat, fezandat si tinut in vin si la mirodenii. Pai eu acum ce era sa fac? Sunt om.

Asa ca m-am prezentat la Anto’ acasa, am facut rost de un sort (cutitul il aveam la mine) si m-am apucat de treaba.

Am dezosat partial urecheatul iar partile mai “ravasite” de glont le-am pastrat pentru sos.

Bucatile de carne partial dezosate (osul e bun, are mult gust), le-am calit in ulei de masline bine incins si aromat cu rozmarin si usturoi, adaugand sare si piper pe masura ce intorceam  carnea de pe o parte pe alta.

Partea asta cu calirea/prajirea carnii inainte de a fi pusa la cuptor e importanta. Am mai vorbit aici despre reactia Maillard, asa ca nu mai revin pe acest subiect. Important e ca e bine sa faceti asa.

Bun, carnea in tava, rozmarin aditional, ceva ulei de masline si pe fundul tavii un pahar de vin rosu. Astea toate sunt pentru aroma, ca si usturoiul adaugat intreg pe ici pe colo. Carnea a stat pe un gratar si nu direct pe fundul tavii, asa ca bucatile de carne nu s-au fiert si s-au facut in aburii de la vin.

Dupa ce am bagat carnea la cuptor, acoperita, ne-am ocupat de sos. Adica am calit un pic coastele cu carnea de pe ele si oasele ramase, apoi am adaugat ceva ustroi si condimente, o ceapa taiata cubulete, le-am acoperit cu putina apa si un strop de vin. Sare si piper, si au fiert la foc mic vreo doua ore.

Dupa ce toata aroma din carne a ajuns in lichid, am trecut sosul format prin sita. Sosul e gata acum dar pentru a fi perfect mai avea nevoie de doua lucruri. Pentru textura un pic de smantana lichida, fiarta inainte de a o adauga la sos.

Pentru un strop de aciditate si un pic de extra aroma, o jumatate de portocala stoarsa a fost suficient.

In timpul in care am facut toate astea, nu am stat chiar degeaba. Asa ca muschiuletul, pastrat la temperatura camerei, a fost prajit pe ambele parti si servit ca aperitiv pe un pat de mazare.

Mai o poveste, mai o chitara, mai cat pe ce sa terminam vinul, dar a fost gata si carnea.

A fost insotita de cartofi la cuptor, cu mult ulei de masline si condimente, iar usturoiul copt/fiert in sucurile din tava a fost perfect.

A fost bun. A fost bine.

Sa fie voie buna, zic!