• un curcan intreg
  • 150 g unt
  • o legatura patrunjel
  • doua portocale
  • sare, piper
  • usturoi
  • dafin
  • scortisoara, cuisoare
  • ulei de masline
  • Pentru garnitura:
  • cartofi
  • sfecla rosie
  • usturoi
  • ceapa

Daca tot au trecut sarbatorile si lumea da vina pe carnati si sarmale pentru indigestiile si kilogramele in plus (de parca i-ar fi obligat cineva sa goleasca toate strachinile intr-o saptamana), am zis ca este necesar sa vorbim despre o mancare de sarbatoare cu mai putine calorii. Sarbatori vor mai fi, ca doar mai acu cateva zile erau chefurile in toi din vina Sfantului Ioan. Oarecum m-a provocat si prietenul Radu (il stiti de aici) intrebandu-ma de unde ar putea procura un piept de curcan cu tot cu piele si cu os. “Dar de ce doar pieptul?” am zis eu. Nu-i pacat sa lasi copanele alea suculente in magazin?

Ca sa nu mai lungim vorba, va spun ca daca este sarbatoare (ca o fi ziua cuiva drag, vre-un sfant, sau chiar ceva mai oficial cum ar fi Pastele sau Craciunul) este necesar sa avem ceva in cuptor care sa parfumeze casa. Ca o fi pasare, ca o fi porc, ca o fi vitel, principiile de baza se cunosc: osul da gust mancarii asa ca bucatile cu os au rostul lor, temperatura mica si timpul lung fac minuni, saramurarea (uscata sau umeda) face orice uscatura de pulpa sa musteasca de gust si fragezime.

Acestea fiind spuse, luam un curcan de orice dimensiune, dar avand in minte spatiul din cuptor. Va spun informativ ca un curcan de 4,5 kg poate hrani cu usurinta 8 oameni si incape cam in orice cuptor.

Dupa ce l-am curatat si parlit bine (daca este cazul), pregatim o saramura aromata. Pentru orice saramura e nevoie de 60 g de sare la litrul de apa, adica cam 2 linguri cu varf pentru fiecare litru. Nu va temeti, nu e mult. Carnea isi va lua cata sare are nevoie din saramura.

Pentru ca saramura nu doar sa fragezeasca, ajuta sa puneti in ea si ceva “miroase”: scortisoara, usturoi, piper, dafin.

Acum avem nevoie de oala mare (eu am folosit lada frigorifica care de obicei adaposteste berile pe plaja) in care pasarea noastra sa stea acoperita cu aceasta saramura. Sunt suficiente 6 ore, dar daca aveti un balcon rece, peste noapte se intampla minuni.

A doua zi, sau cand vreti voi, scoatem curcanul din saramura si avem grija sa il stergem si sa il uscam bine cu servetele, carpe sau cum ne pricem mai bine. Este important acest lucru pentru pasul urmator, care inseamna adaugarea de mai multe arome sub pielea pasaroiului.

E nevoie pentru asta de unt moale, patrunjel, sare si piper. Daca vrem un pic mai multa aventura, un pic de praf de chilli sau boia afumata nu strica, ba din contra.

Cu pasta asta, lungita cu ulei de masline, ungem curcanul atat pe din afara, cat si sub piele. Avem grija sa indepartam pielea de pe carne (la curcanul “de gostat” e treaba usoara), si sa introducem pasta parfumata pe unde putem. Important e sa nu rupem pielea ca treaba-i in zadar.

Dupa ce am terminat cu tencuitul curcanului cu unt, in cavitatea lui introducem o portocala (sau doua daca pasarea e mai mare) in care infigem cateva cuisoare. Alta doza de aroma.

S-ar putea sa fie nevoie sa legati curcanul cu ceva sfoara, altfel se va tolani confortabil in tava si e posibil ori ca pielea sa se rupa, ori sa se atinga de marginile fierbinti si sa se arda. Si mai este si apectul prezentarii – vrem sa avem la masa un curcan serios, nu unul imprastiat in tava. Pentru intrebarea “cum se leaga corect un curcan?”, raspunsul il gasiti aici.

Daca cuptorul e incins (160 – 170 de grade e suficient), putem pune curcanul intr-o tava, si tava in cuptor. Din el vor curge sosuri, asa ca este indicat din cand in cand sa il scoateti si sa il ungeti cu sosurile din tava.

Timpul de stat la cuptor este foarte important. Nu vrem sa avem un curcat nefacut la mijloc, dar nici unul supragatit. Asadar, alocati 30 de minute pentru fiecare kilogram de carne.

In timpul asta, curatam cateva legume pentru garnitura: ceapa, cartofi, usturoi, sfecla rosie. Toate amestecate cu ulei de masline si sare grunjoasa si la cuptor cu ele alaturi de curcan. In maxim o ora sunt gata coapte.

La fel de important ca temperatura si timpul de coacere, este si timpul de “odihnire”. La caldura carnea se strange, se contracta, devenind atoasa. Timpul de odihna al fripturii permite ca fibrele sa se relaxeze iar carnea devine din ce in ce mai frageda. Sunt sigur ca ati auzit vorba care zice de o friptura cum ca “a doua zi parca e mai buna”. Nu-i chiar gresita vorba asta. Deci, o regula zice sa odihnesti carnea (acoperita) atata timp cat ai gatit-o. Daca a stat la cuptor o ora, tine-o acoperita la cald inca o ora. Poate pentru unii pare ciudat dar daca incercati veti avea mari surprize (placute).

Acum, daca vrem putem sa punem curcanul pe un platou cu legumele alaturi. Sosurile din tava le putem amesteca cu zeama portocalei ce s-a fiert in interiorul curcanului, le scadem pe foc mare si le punem intr-o sosiera alaturi.

Sau putem sa prezentam doar pieptul si copanele, lasand spinarile pentru sandivurile de a doua zi.

Dupa mintea mea nu-i greu sa faci o friptura buna, frageda si suculenta. Trebuie doar putintica rabdare.

Cat despre bautura, merge si rosu, sa zicem un Pinot Noir ca e mai jucaus, dar un Chardonnay sec, elegant si parfumat ca un aprozar parca e nascut pentru mancarea asta.

Voie buna!