Mancare de sine statatoare sau garnitura, preparatia de mai jos are rolul de a umple casa cu arome care mai de care, de a se alatura cu fripturi sau cu legume coapte mult si bine. De fapt, mancarea asta am facut-o intr-o seara dintr-o totala lipsa de inspiratie si din ce aveam prin jur, in asteptarea unei epocale fripturi la cuptor. Ca sa nu va tin mult de vorba, va spun atat – daca inlocuiti slanina afumata cu ulei, iese mancare de post. Dar nu o sa fie aceiasi magie la mijloc. Reteta nu-i una desavarsita. Eu va spun cum am facut eu, voi puteti sa mai variati, dupa pofte.
Eu am taiat foarte fin cateva bucati de slanina, fara sorici. As fi pus si soriciul dar slanina statuse destul de mult prin frigider, astfel incat era uscat si tare ca o scoarta de alun. 
La fel am facut si cu ceapa si usturoiul. Ciupercile le-am taiat felii (le puteti taia si sferturi, sau oricum va taie capul si cutitul). 
Inainte de orice, am pus bucatelele de slanina in tigaia rece, pentru a extrage din ele grasimea ce ma va ajuta sa calesc ceapa si usturoiul. Daca tigaia ar fi fost fierbinte, slanina s-ar fi prajit instant. 
Cand am avut ceva grasime in tigaie, am adaugat ceapa si usturoul, sa se caleasca putin. 
Cand ceapa a inceput sa sticleasca, am adaugat ciupercile, dand focul mai tare. O lingura de faina nu a omorat pe nimeni – ajuta sa se prajeasca mai frumos ciupercile si sa lege sosul ce va urma. 
Cand obsevati ca ciupercile au prins putina culoare si incep sa se inmoaie, adaugati sucul de rosii. Eu am folosit doar rosii pasate, dar puteti merge si pe optiunea bulionului ce contine diverse legume. 
Observati ca pana acum nu am pomenit nimic despre sare. Daca o puneam de la inceput, ciupercile ar fi lasat imediat zeama si ori ar fi iesit o ciorba, ori trebuia sa reduc sosul jumatate de ora ca sa elimin tot lichidul lasat de ciuperci. Asa ca de abia acum, dupa ce am mestecat in mancare, am pus sare si piper. Apoi am finalizat lucrarea cu o mana de ceapa verde. 
Asta-i tot. Cum spuneam la inceput, merge simpla ca fel principal, sau poate fi folosita ca si garnitura. Puteti pastra cateva ciuperci pe care sa le prajiti intregi si sa le adaugati in tocana. Daca vorbim si de un usturoi copt sau de un copan de pasare, deja avem altceva in fata noastra. 
Ca de obicei, va doresc multa voie buna.
3 răspunsuri la “Tocana cu ciuperci”
imi ploua in gura.
carnea de pui, pare de tara
De fapt, nu este pui este fazan. E si reteta pe blog 🙂
[…] fost unii care au vrut si alta garnitura (tocanita de ciuperci de cate va povesteam mai […]