- 200 g ton rosu
- 50 g orez cu bob rotund
- suc de la o lamaie
- ulei de masline
- otet de orez
- susan negru
- ghimbir murat
- sos de soia
- sare
- zahar
A durat ceva pana a fost desemnat castigatorul concurusului Gateste cu fructe de mare. Se pare ca juriul a apreciat pozitiv stradania mea si m-a anuntat castigator al acestui concurs. Le multumesc pe aceasta cale. Am fost la Delicatese de peste sa imi ridic premiul, mai precis sa imi aleg premiul, si am avut de unde alege. Am sa va povestesc astazi despre o delicatesa aleasa de mine, si anume despre tonul rosu, considerat unul din cele mai apreciate sortimente de peste din lume.
Inainte de toate, acest peste se remarca prin culoarea lui deosebita: rosu aprins, brazdat de mici linii albe. Urmatorul lucru pe care il observam este textura pestelui: tonul este un peste fin, delicat, care trebuie manvrat cu atentie.
M-am gandit putin care ar fi reteta potrivita lui. Cumva, parca nu il vedeam nici la tigaie nici la cuptor. Deci, in mintea mea a ramas o singura optiune – nu il vom face deloc ci il vom manca crud. Am facut totusi doar o foarte rapida marinata pentru el, ca sa il dezmorteasca putin la rece si sa il ajute cu arome auxiliare.
Am amestecat cantitati egale de suc de lamaie si ulei de masline, peste care am adaugat jumatate de lingurita de sare.
Am pus si doua linguri de apa rece si am amestecat foarte bine cu un tel. Cu acest sos am uns fileurile pe ambele parti.
Fileurile au intrat apoi la fridiger pana cand am preparat garnitura. Daca tot am pornit cu pestele crud, m-am gandit sa merg pana la capat in stilul japonez si am preparat un orez special, folosit de obicei la sushi sau la alte preparate japoneze care implica peste crud.
Am folosit orez cu bobul rotund pe care l-am spalat in mai multe ape pana cand apa a ramas limpede. L-am mai lasat apoi cam 10 minute in apa si apoi l-am pus intr-o oala. Am adaugat apa astfel incat lichidul sa depaseasca cu 2 -3 centimetri orezul. Am lasat focul mare 2 minute apoi focul mic vreo 25 de minute, timp in care vasul a fiert acoperit. Nu am amestecat in orez, nu am pus sare, nu i-am facut nimic in timpul asta. Practic, nu l-am bagat in seama.
Dupa ce orezul a fiert, am oprit focul si l-am lasat inca vreo 10 minute in oala, timp in care am preparat „sosul”, daca ii putem spune asa.
Un sfert de cana de otet de orez, o lingura de zahar si putina sare. Le-am amestecat bine pana cand sarea si zaharul s-au dizolvat. Apoi am intins orezul pe o farfurie mare si am turnat cu grija din acest sos peste orez, amestecand in continuu. Turnand acest sos peste orezul fierbinte m-am asigurat ca taria otetului se va evapora odata cu apa, ramanand aroma si dulceata.
Asezarea pe farfurie a fost simpla si riguroasa. Intai am taiat pestele in bucati subtiri de jumatate de centimetru.
Apoi am realizat din orez forme dreptunghiulare si le-am asezat pe farfurie, urmand sa adaug pestele deasupra.
Pe fiecare bucata de peste am asezat o felie foarte subtire de ghimbir murat. Gustul e foarte puternic asa ca o felie foarte subtire isi face treaba de minune.
Am presarat cateva boabe de susan negru si am asezat in mijloc un mic vas cu sos de soia.
La degustarea acestui preparat, parerile au fost impartite. Din punctul meu de vedere este un fel de mancare neobisnuit, deosebit nu atat prin modul de pregatire cat prin ingredientul folosit. Pastrand pestele crud ne asiguram ca nu pierdem nici un fel de aroma sau nutrienti. Orezul aromat cu putin otet sustine gustativ pestele iar sosul de soia completeaza perfect preparatul.
Eu zic ca merita sa incercati macar odata in viata. Sincer sa fiu, eu as mai manca odata o farfurie de acest fel.
Voie buna.
2 chestii aici. Nu a fost detaliat modul in care ai asezonat orezul. Turnatul pur si simplu sau amestecatul dau niste cocoloase dubioase de orez. Metoda „clasica” este sa torni amestecul de otet peste lingura in timp ce o misti paralel cu orezul pt distributie uniforma, iar amestecatul in orez este de fapt o miscare de „taiere” oblica cu lingura pt a se evita cocoloasele.
A doua chestie ar fi sosul de soia, care.. nush, asta de la noi din magazin asa de baza nu e cine stie ce. Iese mult mai bine 3 parti sos , o parte zahar, puse intr-un ibric sau ceva si amestecate pe foc pina se dizolva si incepe un pic sa fiarba. E mai „japonez” 😛
In rest „gg”
Multumesc pentru comentariu Dragos.
Cu orezul, intr-adevar am facut fix cum spui tu doar pentru ca asa mi s-a parut normal. Cumva, acum am aflat ca asa „se face”.
Cat despre sosul de soia, intr-adevar la noi sunt multe sortimente – unele mai tari, altele mai light. Am sa incerc si combinatia cu zahar – imi imaginez ca sosul se si intareste putin astfel.
Nu se intareste mult decit daca il lasi sa scada. Daca doar il dai in fiert si il opresti isi pastreaza consistenta aproape intacta.
Eu parca l-as scade putin :).
Absolut groaznic, in mod logic, nu se face marinada cu lamaie, NICIODATA pt ca se poate pune peste, pestele se mananca gol