Nu sunt un mare mancator de pui. Nu este vina lui, dar am impresia ca puiul „de gostat” nu este foarte gustos. Sa presupunem ca nu pun la socoteala hrana, lipsa de activitate, conditiile in care sunt tinute si ucise animalele de prin fermele de pui. Sa zicem si ca nu pun la socoteala nici faptul ca puii astia din casoleta sunt ca niste feti frumosi care cresc in cateva saptamani cat altii intr-un an, minune a lumii moderne. Pun la socoteala in primul rand gustul, care, din punctul meu de vedere, este incomparabil cu cel al unui pui crescut pe pamant, care se misca, scurma, mananca iarba, gandaci si porumb. Pana acum am avut noroc. Am avut mereu cate un pui de casa, ba chiar cate o gaina din care niciodata nu am irosit nimic. Poti sa faci cel putin 3 mancaruri dintr-o gaina, mancaruri care iti vor ajunge sa hranesti o familie pentru o saptamana. Cred ca daca oamenii ar creste ei animalele pe care le mananca, mai mult, daca oamenii ar taia cu mana lor aceste animale, sunt convins ca ar fi mai putina risipa si mai putina mancare aruncata.
Dar sa revenim la reteta de astazi. Nu stiu de ce, cotrobaind printr-un frigider de supermarket ziele trecute, mi-au cazut ochii pe o punga cu aripioare care mi-ai facut cu ochiul. Mi-au facut cu ochiul in asa fel incat am plecat cu ele acasa. Cred ca este primul pui cumparat din magazin anul asta. Ajuns acasa, am parlit un pic aripile la aragaz si le-am modificat putin forma. 
Am facut apoi un sos din parti egale de sos de soia, sos de stridii si miere. Am scapat si cativa fulgi de chilli acolo. De sare nu-i nevoie, are sosul de soia din belsug. Mierea va ajuta la caramelizare iar combinatia dulce – picant este de mare efect. 
Am folosit sosuri „de la mama lor” luate de la un magazin chinezesc. Gustul acestor sosuri este total diferit de ceea ce gasim prin supermarket-uri. Acum, nu am fost in China sa pot afirma ca asta este gustul adevarat. Dar cand ma uit pe sticla de sos de soia de la MegaImage si vad ca are peste 60% zahar, ceva nu mi se pare in regula.
In sosul asta am imbaiat aripioarele si le-am lasat acolo vreo ora. Daca aveam timp, le lasam si peste noapte. Apoi le-am asezat intr-o tava pe o hartie de copt si le-am pus in cuptor vreo 25 – 30 de minute (cuptor incins pe la 180 – 200 de grade). Din cand in cand le-am scos si le-am uns cu sosul din tava. 
Cu 5 minute inainte de a le scoate, am presarat pe ele susan. 
Pe o farfurie am asezat salata ramasa de la micul dejun (valeriana, ridichie, putin ulei, un strop de zeama de lamaie) si cateva linguri de piure. 
Langa ele au venit si aripioarele. 
Cam asta a fost pranzul. Simplu si gustos.
Voie buna va doresc!
2 răspunsuri la “Aripioare de pui”
Foarte gustoase, nu prea mi-a reusit caramelizarea lor ca in imaginile tale, probabil ar fi trebuit sa iutesc focul spre final, dar altfel a fost totul ok.
Valeriana…si-a castigat un loc binemeritat in frigiderul meu, iar combinatia cu ridiche e perfecta.
Bun 🙂