Cremsnit fara foi

• Tweet
• Email

• Tweet
• Email

Nu puteam sa plec in vacanta de Craciun inainte de a va recomanda un desert foarte gustos. La noi in familie de obicei aceasta prajitura este facuta de catre Teo, eu de multe ori neavand rabdarea necesara unui pas esential. Veti vedea despre ce este vorba.

In mod normal, veti afla din majoritatea retetelor de prin cartile de bucate, ca aceasta prajitura se face cu foi de aluat (facute in casa sau cumparate). Reteta Teodorei nu contine aceste foi, iar la final prajitura se va separa singura pe straturi.

Iata cum trebuie sa faceti:

Puneti untul (pachetul intreg, aveti grija ca sunt pachete si de 200 si de 250 de grame  – va trebuie de 250) intr-o oala. Adaugati zaharul si cateva linguri de lapte (4 -5 nu mai mult). Puneti apoi oala pe foc mic, si amestecati in continuu, pentru ca untul sa se topeasca si sa incorporeze zaharul.

LATER EDIT: am constatat in urma ultimelor incercari ca untul foarte gras nu este tocmai indicat. Incercati un unt cu 60 – 65 % grasime. Ultima oara am folosit unt de 82% si era cat pe ce sa se transforme intr-un esec.

Cand untul a devenit lichid si nu mai sunt cocoloase, dati oala deoparte pentru a se raci (pe balcon, in camara sau in orice alt loc rece).

Intre timp, luati cele 8 oua si separati albusul de galbenus.

Bateti albusurile spuma (fara zahar sau altceva).

Dupa ce s-a racit untul topit cu zaharul (trebuie sa fie in continuare lichid), puneti galbenusurile si amestecati bine. Continuati cu faina (puneti putin cate putin, cate o lingura) si apoi cu restul de lapte. Ideal ar fi, pentru o mai buna omogenizare, sa puneti o lingura de faina si putin lapte, amestecati, inca o lingura de faina si putin lapte, si tot asa.

Amestecati in continuu cu un tel pana obtineti un lichid fara cocoloase.

Tot acum ar trebui sa puneti si optionalele – mierea sau batonul de vanilie (doar bobitele din interior – teaca de vanile o puteti pune cu cateva linguri de zahar intr-un borcan, si in cateva zile veti obtine zahar vanilat natural).

Urmeaza acum ultima faza a pregatirii inainte de turnarea in tava, pas pentru care aveti nevoie de putina rabdare. Puneti spuma de albusuri peste galbenusurile cu unt si amestecati foarte incet, de jos in sus incercand sa omogenizati aceasta compozitie. Compozitie care de fapt nu se va omogeniza niciodata – ci doar albusul va imprumuta culoare si zahar din restul compozitiei. Insist asupra termenului foarte incet – miscarile trebuie sa fie foarte lente iar daca va grabiti, prajitura nu o sa separe pe straturi.

Dupa aproximativ 10 -15 minute de amestecat lent, este timpul sa puneti compozitia intr-o tava cu peretii inalti. In prealabil, pentru a fi siguri ca puteti scoate usor prajitura, puneti in tava hartie de copt si lasati marginile hartiei. Nu va speriati, compozitia va fi lichida cand o puneti in tava, va arata cam ca un lapte care s-a branzit la fiert. Fiti fara grija, se va intari si separa la copt.

Asteptati ca lichidul sa se linisteasca in tava, nivelati un pic suprafata cu o lingura si puneti la cuptor la foc mic.

In cazul nostru a fost gata cam in 45 de minute (am dat focul putin mai tare la un moment dat).

Lasati sa se raceasca bine inainte de a taia prajitura. Va recomand (daca aveti rabdare) sa o serviti a doua zi, rece. Noi nu am avut rabdare  si am asteptat pret de un board game foarte complicat inainte de a o putea taia. Intre timp, Andreea, care ne-a asistat pe parcursul procesului de fabricatie, a adormit.

Cam asta este prajitura pe care o recomand si pentru sarbatori. A fost apreciata sambata trecuta la UNA (chiar daca nu a aparut in poze). Are grasimi si calorii multe, dar cred ca este mult mai indicata decat prajiturile cu margarina, arome si innecate in ciocolata de calitate indoielnica din supermarket-uri.

Nu cred ca voi mai avea ragaz sa va scriu ceva pana la anul. Asadar va doresc un Craciun Fericit alaturi de cei dragi, petrecere frumoasa de Revelion si un an nou plin de fericire si bucurii.

La Multi Ani!

 UPDATE

Cam asa ar trebui sa arate straturile separate perfect!