Zilele trecute am copt mult, bine si incet, la foc mic, cateva bucati de carne. Nimic mai simplu, dar am fost pus in fata unei probleme: ce garnitura sa fac? Cartofi pentru un piure nu aveam, orez nu mergea, paste nici atat. Erau ceva legume prin camara, unele congelate prin frigider dar ochii mi-au cazut pe o punga in care aveam niste arpagic cumparat de la niste tarani. Nu l-am luat cu vreun scop clar si am mai folosit din el la ciorbe, supe sau la salate. Arpagicul este un bulb mic obtinut din seminte de ceapa. Acest bulb este scos din pamant si, daca este resadit, va ajunge intr-un final ceapa. In perioada asta sunt convins ca veti gasi prin piete.
Problema mare este curatatul lui. Cum spuneam am avut timp destul iar compania placuta si vinul bun au facut activitatea destul de placuta. Am obtinut un castron de cepe micute.
Mai departe am incins foarte putin ulei de masline intr-o tigaie si am adaugat arpagicul si putina sare. Am acoperit cu un capac si am lasat pe foc mic pana cand cepsoarele au inceput sa se inmoaie. 
Cand s-au inmuiat suficient, am marit focul si am dat capacul deoparte, deoarece doream si putina rumeneala. 
Mai departe, am turnat in tigaie cam 50 ml de vin de porto. Trebuie un vin dulce, tare si parfumat. Cred ca si Lacrima lui Ovidiu merge daca nu aveti un porto prin casa. 
Am dat focul mare si am redus lichidul, lasand zaharul din vin sa caramelizeze arpagicul. 
Si cam asta a fost. Dulceaga, aromata si colorata, a fost garnitura perfecta pentru un iepure la cuptor si o seara linistita de sambata. O puteti transforma usor intr-o salata deosebita, daca adaugati putin otet balsamic. 
Sa fie bine!