Nu vreau sa va spun mai multe decat am spus aici, aici sau aici despre Light into Europe si colaborarea cu Ubisoft. Vreau sa spun doar ca avem un catel nou in training, Hamish, care locuieste momentan la colega noastra Rebeca.
Rebeca este game tester la Ubisoft si are ceva de povestit, dupa cateva zile de locuit impreuna cu Hamish.
Voie buna!
„Salut!
In primul rand sa ma prezint, sunt Rebeca Stanca si fericita gazda a lui Hamish. Lucrez de cam 6 luni in firma si mi-l aduc aminte pe Max cum se plimba tantos prin cladire si ma intrebam ce-o fi cu el aici.
Pana la urma am aflat si uite-ma, plina de par de caine pentru ca inca nu m-am obisnuit sa umblu cu o perie dupa mine la servici, si cu dog treats in buzunarul de la blugi, de parca ar fi cel mai normal lucru din lume.
Despre Hamish ce sa spun? Si-a facut loc la mine in casa si-n suflet de parca l-as avea de cand era pui. E un caine bland, calm si iubitor care destul de incet prinde incredere in lume incat sa se relaxeze, dar cand se simte comfortabil e cel mai dulce catel.
Bravul nostru caine de aport se plimba constant cu gaina de plastic in gura, si mereu isi aduna jucariile intr-un loc, ba chiar ni le pune in brate si ni le face cadou. Un alt cadou frecvent de la el inca de la inceput au fost “baile”. Orice mana sau picior dezgolite si in proximitate sunt in general spalate foarte bine si cu multa blandete. Coincidentally, si consumul de sapun si detergent in casa a crescut exponential.
A inceput destul de timid, nu se alinta foarte mult si nu parea foarte energetic nici cand era “off-duty” in casa.
Mascarada a tinut cam o saptamana, pana s-a obisnuit cu oamenii noi.
E in general un caine timid, si zgomotele puternice o sa il faca sa tresara. Multi caini, nu doar maidanezi ci si caini cu stapan foarte teritoriali, sau de curte, il sperie foarte tare. Cei din curtea Ubisoft de exemplu sunt din ce in ce mai agresivi fata de el, mai ales ca vad ca el se sperie.
Invata repede totusi, si de unde saptamana trecuta era terifiat de turnichetii de la metrou, si refuza cu indarjire sa treaca prin ei, azi merge destul de usor si nu mai trebuie convins.
Marea lui tristete este faptul ca trebuie sa poarte botnita (Metrorex nu permite accesul cainilor mari fara botnita, desi Hamish e aproximativ la fel de violent si agresiv ca o petunie vestejita), si tot incearca sa si-o scoata pe parcursul drumului lung intre casa si servici. Si aici invata repede insa, si se zbate din ce in ce mai putin.
Pe scurt, as spune ca e un caine cu un mare potential. Invata repede si chiar daca trebuie mustruluit ocazional, niciodata nu se supara. E iubitor si bland, as spune ideal pentru cineva in varsta, o persoana calma la picioarele careia sa poata dormi la sfarsitul zilei.
Si eu si prietenul meu ne gandim cu groaza la ziua cand va trebui sa ne luam adio de la el. Speram totusi sa isi revina usor, desi momentan are cosmaruri aproape zilnic. Nu avem cum sa stim ce viseaza, dar un caine obisnuit nu viseaza urat atat de des, nici pe departe.
Astept cu nerabdare sa vad ce o sa mai invete si o sa va tin la curent cu progresul lui. Cand o sa apuc intr-un final sa ii fac baie, o sa aveti poze cu un Hamish ud. Ceva imi spune ca o sa fie amuzant (pana sa trebuiasca sa curat baia dupa el).
Cheers!”