• Tweet
• Email

• Tweet
• Email

Preparatul de mai jos l-am facut din 3 motive: pentru ca mi-a ramas vin de la reteta anterioara, pentru ca s-a mai racorit putin la mine in bucatarie si am putut sa tin aragazul pornit si, nu in ultimul rand, pentru ca am avut la dispozitie o pulpa de cocos de la tara.

Reteta clasica de coq au vin spune ca trebuie sa ai vin rosu, slanina de porc sarata, ciuperci, ceapa, usturoi si cognac. Eu am adaptat putin reteta pentru ca doream un altfel de rezultat. Mi-a spus cineva odata ca ma joc prea mult cu retete clasice si ca nu le respect. Eu cred ca tocmai in asta consta bucuria unei creatii culinare, in inovarea continua dar care pastreaza ideea originala.

Asadar am pornit de la pulpa unui cocos de 2 ani. Pulpa a avut 650 de grame si carnea rosie, exact asa cum ar trebui sa arate carnea unui animal trait pe sol. I-am dat cu multa sare si am lasat-o la temperatura camerei mai bine de o ora.

Cat timp carnea a asteptat, am modelat cativa cartofi in forma de ciuperci si am spalat si cateva ciuperci adevarate. Asta pentru garnitura.

Am pus pulpa intr-o tigaie cu ulei incins si am tinut-o acolo cam 5 – 6 minute pe fiecare parte, intorcand-o de mai multe ori. Am turnat apoi in aceiasi tigaie cam 2 litri de vin. Cum am spus de fiecare data, vinul pe care il folositi in mancare trebuie sa fie un vin bun, baubil, care sa respecte caracteristicile soiului. In cazul de fata am folosit 2 vinuri – un Merlot sec, foarte puternic, si un vin dulce facut de mine anul trecut si pastrat peste an.

Carnea a fiert in vin cam 2 ore. Am mai completat pe parcurs cu vin. Ideal este ca bucata de carne sa fie acoperita complet cu lichid, iar daca nu se poate realiza acest lucru, carnea trebuie intoarsa frecvent.

Cat timp a fiert puiul, am avut timp sa fierb cartofii si apoi sa ii calesc in unt impreuna cu cateva ciuperci. Am facut si un piure de patrunjel, pentru a balansa sosul de vin rezultat din reducerea lichidului ramas in cratita in care am preparat carnea.

Pe farfurie am incercat sa pun intai pulpa intreaga, garnitura, si piure-ul de patrunjel. Nu mi-a placut prea tare deoarce bucata de carne era excesiv de mare.

Apoi am taiat felii din bucata de carne, si le-am acoperit cu reductie de vin. Parca nici acum nu am fost prea multumit.

Am ales simplitatea ca varianta finala. Ambele sosuri intr-o linie dreapta ducand privirea spre bucata de carne si garnitura minimala. Mie mi se pare o farfurie curata si corecta, nefiind incarcata.

O reteta deosebit de simpla, cu arome fine, care, avand o prezentare corespunzatoare, poate impresiona orice invitat aveti la masa.

O zi frumoasa va doresc.