Urmatoarea reteta are radacinile in regiunea Burgundia din Franta, numindu-se la ei Oeuf poché meurette. Cumva, reteta respecta modul de preparare al celebrelor „oua romanesti”, dar apa este inlocuita cu vin (deh, francezii) iar pe farfurie mai apar cateva ciuperci, ceapa si cateva bucatele de slanina.
Mancarea asta constituie un mic dejun destul de complet dar poate fi servita si ca aperitiv, in deschiderea unui pranz. Deoarece componentele farfuriei nu trebuie sa fie calde, se pot prepara in avans mai multe portii si se pot aranja pe farfurie in momentul servirii.
Pentru a face reteta, pregatiti intai ceapa ciupercile si slanina. Cateva cepe mici le caliti/prajiti la foc foarte mic cu unt, sare si foarte putin zahar. Nu uitati sa puneti un strop de ulei pentru a nu se arde untul. Cat timp se „glazureaza” cepele intregi, aveti timp sa maruntiti foarte fin o ceapa si cateva ciuperci.
Prajiti intr-o tigaie bucatile de slanina (poate fi afumata sau ne-afumata, de la saramura sau nu, dar ar fi indicat sa nu aiba usturoi sau alte arome prea puternice).
Cand slanina a devenit crocanta, o scoateti din tigaie si in ce a ramas caliti ceapa si apoi ciupercile.
Adaugati la sfarsit o lingura de unt, putina sare, scoateti totul intr-un castron si lasati sa se raceasca.
O ultima operatiune este pregatirea painii. O taiati in forma rotunda (sau patrata direct cu un cutit) si o prajiti in unt cu sare, in aceiasi tigaie in care ati preparat ciupercile.
Cand aveti toate cele de mai sus pregatite, urmeaza partea interesanta. Turnati o sticla de vin intr-o cratita si incalziti vinul pana cand ajunge aproape de fierbere. Folositi un vin bun, adica un vin pe care l-ati bea cu placere. Un Shirah sau un Merlot se potrivesc de minune.
Cand vinul ajunge la punctul de fierbere, dati focul mic si cu ajutorul unui tel formati un vartej. Spargeti oul cu grija intr-un castron si apoi turnati-l in centrul cratitei. Datorita vartejului, albusul se va strange in jurul galbenusului si nu se va raspandi in lichid.
Asteptati 2 minute si jumatate, chiar 3 minute pentru a fi siguri, si scoateti cu grija cu o spumiera. Oul este corect facut cand tot albusul este coagulat, galbenusul ramanand moale inauntru.
Puneti oul cu grija intr-un castron cu apa foarte rece (sau apa cu gheata) pentru a opri procesul de preparare, si pregatiti farfuria.
Pe farfurie trebuie sa fie disponibile toate cele preparate mai sus, oul fiind plasat in mijloc, pe felia de paine prajita. El este „vedeta” acestei farfurii si trebuie sa ocupe cel mai bun loc.
Un alt fel de plating se poate face pe o farfurie mai mica, adaugand si cateva rosii galbene (mai dulci decat rosiile cherry clasice).
Cum spuneam, corect este ca oul sa aiba galbenusul moale, dar albusul sa fie complet gatit.
Si o varianta mai simpla si fara carne, cu ciupercile puse direct pe felia de paine.
Desigur, puteti fierbe oul si in apa simpla. Procedeul este asemanator, doar ca trebuie sa adaugati o lingura de otet la fierbere. Aciditatea otetului va mari viteza de coagulare a albusului.
Cu vinul care mi-a ramas eu am mai facut ceva. Va povestesc zilele urmatoare.
Voie buna!
5 răspunsuri la “Oua romanesti, reteta frantuzeasca”
Arata foarte bine, Razvan!
Multumesc!
Ce culoare frumoasa are oul de la vin. Eu am incercat ceva asemanator, dar cu un tip de colorant alimentar bio.
Iti ador blogul, il vizitez aproape zilnic in speranta ca ai postat ceva nou. Azi am avut o bucurie:)!
Multumesc Mara pentru vorbele frumoase. Faptul ca in ultimul timp am postat mai rar se datoreaza in principal faptului ca pe o asa caldura nu prea am avut … inspiratie. Voi fi plecat o perioada in concediu si sper apoi sa pot relua activitatea.
Eu nu prea am incredere in coloranti alimentari decat in cei facuti din plante (spanac, ceapa, sfecla rosie, etc).
Voie buna, si te astept in continuare sa ne citesti 🙂
[…] de mai jos l-am facut din 3 motive: pentru ca mi-a ramas vin de la reteta anterioara, pentru ca s-a mai racorit putin la mine in bucatarie si am putut sa tin aragazul pornit si, nu in […]