Am gasit intr-o carte o reteta de pricomigdale fara migdale. Mi s-a parut cel putin ciudata asa ca am rugat-o pe Teo sa o adapteze si sa includa si … migdale. In reteta industriala este folosita esenta de migdale dar cumva aroma obtinuta este departe de realitate. Asta este problema sticlutelor cu aroma, ca se indeparteaza destul de mult de gustul original. Desigur, sunt si cateva exceptii, dar va povestesc despre ele la timpul lor.
Acum va spun cum a fost realizata aceasta reteta. Ingredientele sunt exprimate in cani si linguri. Nu le-am cantarit asa ca nu va pot spune gramaje. Folositi aceiasi cana pentru toate ingredientele pentru a pastra proportia si ar trebui sa fie in regula. Din cantitatile astea Teodorei au iesit cam 40 de bucati.
Migdalele si fisticul crud, cam 150 de grame din fiecare, au fost macinate marunt intr-un robot de bucatarie (puteti folosi o rasnita de cafea). O parte din fistic a fost zdrobit in mojar pentru a iesi mai mare.
Albusurile au fost batute spuma, folosind un instrument clasic. Se pare ca este cea mai buna metoda de a obtine o spuma foarte tare si legata. Cand albusurile s-au intarit, Teo a adaugat zahar brut.
Dupa ce s-a incorporat zaharul, a fost adaugat fisticul impreuna cu migdalele.
Au fost puse toate odata si apoi s-au incorporat cu o lingura in spuma.
La sfarsit a fost adaugata coaja de lamaie si faina, si s-a incorporat si aceasta in „aluat”. Un varf de lingurita de sare a fost amestecata in faina.
Intr-o tava peste care a pus hartie de copt unsa cu ulei, Teo a asezat mai multe guguloaie. Deasupra, a presarat pe fiecare pricomigdala cate putin din fisticul macinat in mojar.
Cuptorul a fost preincalzit la 180 de grade ( sa zicem la jumate pentru un cuptor fara gradatii) si tava a stat la aceasta temperatura 10 minute dupa ceas. Au iesit pana la urma 3 tavi de pricomigdale putin elastice si super gustoase. Daca le tineti mai mult in cuptor se vor intari, dar tot gustoase vor ramane. Oricum, nu le lasati mai mult de 12 minute pentru a nu se arde.
Daca le aranjati frumos pe un platou, nu uitati sa puneti si cateva migdale, putin fistic macinat si o felie, doua de portocala. Puteti sa presarati si putin zahar farin deasupra daca va place.
Voie buna si un weekend linistit!
3 răspunsuri la “Pricomigdale”
[…] (o cafea fiarta bine nu e chiar greu de facut) cateodata e mai greu. In orice caz, eu nu concep pricomigdale fara migdale sau un sirop pentru baclava fara vanilie adevarata. Dar nu sunt absurd si cateodata […]
Nu stiam de coaja de portocala la reteta asta. Tare bune pricomigdalele! In copilarie mancam rar, erau si rare. Le iubeam mai mult decat pe cele cu stafide.
Mojarul e bun, „functioneaza”? Mi se pare scump, mereu ma invartesc pe langa el in magazin si mereu spun ca il voi cumpara data viitoare…
Bune pricomigdalele si intr-adevar, destul de rare cand eram noi mici.
Mojarul e foarte bun – eu il folosesc si la diverse seminte sau condimente mai tari dar si la mujdei si alte sosuri. Ideea de baza este sa fie cat mai greu si putin poros inauntru. Daca este poros va ajuta la o macinare mai fina. Eu nu mai stiu cat am dat pe el. L-am luat de la Ikea si nu mi s-a parut foarte scump la momentul respectiv.