Legat cu precadere de interdictiile alimentare, fiind singurul aliment de origine animala tolerat în hrana de post în anumite zile (deci aliment ritual prin excelenta), pestele cumuleaza stravechi simboluri ce isi au izvorul în mitologia popoarelor. Pestele este în mitologia romaneasca element cosmogonic fundamental. „În mare este un peste, pe pestele cela stau patru stalpi si pe stalpi pamant; cand pestele clatina din coada, atunci si pamantul se cutremura… Cei patru stalpi sunt cele patru posturi. Noi posturile le postim de aceea ca sa nu ne cufundam. Dar acum un stalp e mai mancat, caci oamenii nu postesc“. O. Vaduva – Pasi spre sacru

Pe drumul care leaga Fetestiul de Giurgeni, pe malul stang al Dunarii, se afla comuna Stelnica. Viata e simpla aici. Dimineata, pescarii scot barcile pe brat, lasa setcile in apa si apoi le strang. Agoniseala de o zi se vinde pe marginea drumului sau reprezinta mancarea de zi cu zi.

Intr-o zi de primavara, Nea Nelu ne-a povestit cate ceva despre viata lor, a oamenilor de aici. Si pana a terminat de povestit, au venit si barcile cu ceva peste, lucru care a dus inevitabil la un foc, un ceaun si, desigur o ciorba. Si daca tot mai era jar, a mers si un peste la disc. 

Cu ciorba si cu pestele sunt cateva reguli de baza. Pestele se curata cand are solzii uzi, folosesti intotdeauna peste proaspat si ceva legume pe langa. Radacinoase in principiu: ceapa, pastarnac, morcov, ardei gras. Bulion se gaseste undeva o sticla, iar daca ai fost gospodar si ai pus si niste rosii la borcan de cu toamna, atunci e si mai bine.

Preparatia? Simpla ca si ingredientele. Dupa ce au fiert legumele se adauga pestele bucati si cand se ridica la suprafata stii ca e gata.

Langa ciorba asta e musai sa ai un rachiu de fructe, ca prune mai greu prin zona asta. Dar nu strica nici un vin alb, un Riesling sau mai bine un Aligote de Sarica Niculitel, ca tot esti pe acolo. Si poate mai gasesti pe la vreun satean si o Mustoasa de Istria sau un Negru de Sarichioi, vinuri vechi, pierdute, uitate dar care mai apar din cand in cand stoarse dintr-o vita cat anii lui Nea Nelu.

Filmul de mai jos, marca Alin Popescu, ma duce de fiecare data cand il revad in atmosfera de acolo. In mirosul de aburi parfumati si fumul de peste fript pe sare la disc.