Hummusul este un aperitiv originar din Egipt, fiind preluat de multe culturi. Astazi, hummusul il intalinim in restaurantele libaneze, arabesti si turcesti. Hummusul este un amestec de naut si pasta de susan (tahini) la care se adauga diverse condimente si cateva alte ingrediente in functie de zona.
Am mancat de cateva ori hummus si am observat, in ciuda ingredientelor putine si simple, ca exista diferente intre ele. Ba mai mult, am observat ca unii il si rateaza. Cel mai „greu” imi era sa fac pasta de susan. Este un procedeu simplu dar care necesita putina atentie iar diferenta dintre un tahini bun si unul complet gresit este de cateva minute. Asa ca in momentul in care am vazut pe raftul unui magazin un borcan cu tahini, nu am mai stat pe ganduri.
Am pus la un loc ingredientele de baza, fara de care nu se poate – naut fiert si pasta de susan. La aceste ingrediente am mai adaugat cateva boabe de piper verde de la saramura, 3 catei de usturoi, cateva linguri de smantana grasa de bivolita si o crenguta de cimbrisor proaspat.
Am taiat usturoiul marunt, si l-am pisat bine impreuna cu boabele de piper, sare si frunzele de cimbrisor.
Intr-un bol mai mare am pus nautul scurs bine (dar am pastrat zeama pentru cazul in care hummusul ar fi iesit foarte uscat – nu a fost cazul). Peste el am pus 3 linguri de tahini si restul ingredientelor.
Am stors jumatate de lamaie deasupra si am mixat totul cateva minute cu blenderul de mana, pana cand am obtinut o pasta fina.
La sfarsit am mai amestecat o lingura de ulei de masline si am reglat de sare. Am ornat cu seminte de susan, seminte de floarea soarului crude, cateva frunzulite de cimbrisor proaspat iar in mijloc am mai pus putin ulei de masline.
Cam asta este tot. Eu am folosit atat nautul cat si tahini cumparate de-a gata. Bineinteles ca, daca doriti, puteti cumpara naut uscat pe care sa il inmuiati o noapte in apa si apoi sa il fierbeti, si seminte de susan pe care sa le prajiti foarte putin in cuptor si apoi sa le transformati in pasta. In cazul de fata, am preferat sa folosesc produse deja preparate, dupa ce am citit pe cutia lor ingredientele. Nu cred ca am iesit nici mai scump si in mod sigur am redus substantial timpul de productie.
Sa fie bine!
8 răspunsuri la “Hummus”
Bravo !!!
Imi ploua in gura deja…
Pai, pofta buna atunci 🙂
ce ai facut tu se numeste hummus cu tahina ,naut se zice la noi ,in tarile arabe hummus ,eu sunt in egipt si daca vrei sa vb despre mancare arabeasca ma poti cauta pe dorinita_dorina@yahoo.com /fost bucatar sef la un mare restaurant arabesc din Buc ,cred ca avem ce vb si scuze nu stiu alta cale sa vb nu prea ma pricep la tehnika asta noua
Multumesc pt mesaj. Sfaturile tale mi-ar fi de mare ajutor. Ne auzim dupa anul nou.
Voie buma.
Pai tahini nu e acelasi lucru cu pasta/praf de susan?
Imi poti spune, te rog, unde gasesc sa cumpar tahini si dupa ce sa ma uit, cum sa il recunosc sau la ce raft? 😛
Scuze, sunt in ca noua in de-ale gatitului ….
O zi faina.
Intr-adevar, tahini e pasta de susan. Gasesti prin supermarket-uri la raionul de produse arabesti (de obicei pe langa raionul de „exotice” langa chinezisme, sosuri, etc.
[…] sus nu are legatura cu reteta. Asa arata cerul cand am constatat ca in frigider aveam un castron cu hummus ramas de cateva zile. Din hummus-ul acesta am pregatit o macare care ne-a potolit repede foamea. Am […]
[…] eu si alte dati. Spuneam ca putem face din el Hummus sau Falafel. O reteta de Hummus gasiti AICI (sincer, nu am mancat in alta parte mai bun), iar o idee pentru un Falafel decent gasiti AICI. […]