Carbonara


Timp de pregatire: 15 minute

Ingrediente:
200 g paste (spaghete) 50 g parmezan ras 100 g muschiulet de porc afumat un galbenus sare, piper

Portii: 2

Bucataria italiana este de o simplitate uimitoare. Secretul ei vine din ingredientele proaspete, care nu au nevoie de foarte multe pregatiri pentru a fi delicioase. Italienii folosesc mult ulei de masline, rosiile sunt intotdeauna proaspete, busuiocul este nelipsit iar pastele, de multe ori, sunt proaspete.

Sa gatesti paste nu este mare lucru. Pot fi zeci de variante de a face sosuri, de a combina ingrediente si de a complica sau simplifica retete dupa bunul plac. Reteta de paste carbonara vine din zona Romei si, aparent, a fost inventata pe la 1950. La baza ai nevoie de paste, pancetta, parmezan, ou, sare si piper. Si de aici incep variatiunile pe aceiasi tema. Pancetta poate fi gusa de porc fiarta si afumata (guanciale), sau bacon, sau carnat italian de cal. Parmezanul poate fi pecorino, cascaval sau orice fel de branza tare. Unii adauga ulei de masline altii pluseaza cu smantana grasa sau chiar mascarpone la sfarsit. Pastele pot fi o de orice forma, de la spaghete sau tagliatele, pana la penne, gnochi, rigatoni si altele. Ideal, pastele proaspete sunt folosite. O reteta care nu da gres niciodata gasiti aici.

Noi mergem pe simplitate de data aceasta, cu cateva „imbunatatiri” personale. Asadar, ingredienele folosite de mine au fost: spaghete, parmezan, untura de rata, muschiulet de porc afumat si galbenus de ou. Am mai improvizat putin la sfarsit adaugand un cub de unt.

Preparatia nu dureaza mult. In apa cu sare am pus pastele la fiert. Le-am fiert conform timpului de pe pachet. Daca folositi paste proaspete, timpul este de 2 – 3 minute.

In acelas timp am prajit muschiuletul de porc in untura de rata. Am adaugat pentru doua minute si un catel de usturoi zdrobit, sa isi lase putina aroma in tigaie.

Cand pastele au fost gata, le-am pus peste carnea prajita, am adaugat ou, parmezan si 100 de ml din apa in care au fiert pastele. Tigaia in acest moment nu mai sta pe foc, altfel transformam galbenusul in omleta.

Am amestecat viguros, am adaugat putin piper si putin unt si cam gata cu preparatia.

Ar mai fi ceva? Ah, da … nu strica niciodata extra parmezan si ceva verdeata deasupra, de preferat frunze de busuioc.

In rest, voie buna si un pahar de roze proaspat alaturi.

Sa fie bine!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *