• Tweet
• Email

• Tweet
• Email

Am observat ca oamenii se impart in doua categorii: cei care mananca baclava pentru ca este foarte dulce, si cei care nu mananca baclava pentru ca este foarte dulce. Recunosc ca mie imi place baclavaua aceea foarte dulce. Problema este ca nu pot manca prea multa deodata si de aceea prefer o varianta cu mai putin zahar si un pic mai aromata.

Am invatat asadar sa fac o baclava foarte gustoasa, destul de dulce incat sa pastreze spiritul acestui desert, dar nu intr-atat incat sa se transforme intr-un inamic al organismului.

Am facut de vreo doua ori baclavaua asta. Data trecuta mi-a iesit mai bine (ca am avut foi mai bune), de data asta nu a fost chiar asa, deoarece am folosit niste foi foarte proaste. Apropos, va adresez o rugaminte si o intrebare – daca stie cineva niste foi bune pentru placinte (ma multumesc si cu decente) sa imi spuna si mie firma sau locul de unde se pot achizitiona. Oferta din supermarket-uri se limiteaza la Bella si Linco, care, din punctul meu, nu trec pragul de decenta. Dar trebuie sa ne descurcam cu ce avem, asa ca, gata cu vorbaria si la treaba.

In primul rand am dezghetat un pachet cu foi fine de placinta.  Aveti grija sa le dezghetati incet si sa isi pastreze in permanenta umiditatea. Nu le scoateti din folia in care sunt invelite. Daca vreti neaparat, le puteti scoate dar tineti-le acoperite in permanenta cu un prosop umed. Altfel se vor usca si vor deveni foarte casante.

Am folosit pentru umplutura nuci si alune de padure crude, neprajite, pe care le-am macinat cu o rasnita de cafea. Fisticul, tot crud, l-am pus deasupra la sfarsit, macinat si el, dar in mojar.

Am amestecat nucile si alunele macinate cu o lingura mare de scortisoara macinata, dupa care am pus o cana de zahar brut si am amestecat bine.

Am topit la foc mic un pachet de unt si am uns tava cu el, dupa ce s-a racit un pic, folosind o pensula.

Am luat cu grija prima foaie de placinta si am pus-o in tava. Am uns foaia cu unt topit si am mai pus inca una. Am uns-o si pe aceasta si am presarat un strat fin de nuci.

Am procedat asa cu vreo 8 foi – am uns fiecare foaie cand am pus-o in tava. Odata la 2 foi am pus un strat fin de nuca macinata. Dupa cele 8 foi, am pus nuca in strat gros, si am continuat cu restul de foi.

In mod normal, ar trebui folosite cam 20 – 25 de foi, chiar mai multe daca vreti mai groasa, dar pachetul de foi gasit la magazinul din spatele blocului nu avea atatea.

Cand am terminat foile, am taiat marginile foarte mari, si, cu un cutit foarte ascutit si inmuiat in unt, am taiat baclavaua in bucati (mai mari pentru pofticiosi si mai mici pentru cei cumpatati).

Am bagat apoi tava la cuptor la foc mic, si m-am apucat de sirop. Pentru sirop am folosit 2 cani de apa, o cana de zahar brut, zeama de la o lamaie verde (lime) si semintele de la un sfert de baton de vanilie. Le-am fiert pe toate pana au scazut si s-au transformat intr-un lichid un pic vascos.

Dupa  25 de minute am scos tava dincuptor. Am lasat sa se raceasca un pic atat sirop-ul cat si baclavaua, dupa care am pus pe fiecare bucata, incet, siropul. Am asteptat ca lichidul sa hidrateze foile, si am repetat operatiunea.

Am presarat apoi fisticul si am lasat, cu greu, prajitura la rece pentru cateva ore (indicat este sa o tineti pana a doua zi).

Desi nu chiar ca la carte, datorita foilor, putine si de calitate proasta, a fost apreciata pentru gustul bun, dulce dar un pic acrisor de la lime, si pentru aromele fine de vanilie si scortisoara.

Va invit sa incercati acasa si sa imi spuneti daca nu vi se pare o alternativa mai gustoasa si cu mult mai sanatoasa la clasica baclava.

Pofta buna.