Zice lumea despre mancarea asta ca ar fi desert. Eu as zice, la fel ca si in cazul papanasilor, ca sunt putin cam mult pentru un desert. Adica dupa ce ai mancat bine, sa mai bagi in tine niste guguloaie de cartofi cu gris, zahar si pesmet, mi se pare cam exagerat. Sa le zicem gombotilor ca ar fi o gustare. Sau un mic dejun. Sau un prilej de rasfat tomnatic. Dar hai sa nu le zicem chiar desert, ca nu (mai) intra.
Dar sa lasam filosofia deoparte si sa intram in gateala. Lucrarea la gomboti incepe cand te duci la piata (sau in livada din spatele casei) si faci rost de niste prune „romanesti”. Adica prunele alea mai mici de dimensiuni care se separa usor in doua cand apesi pe ele si sunt destul de tari. Ei bine, iei prunele astea, le scoti samburii, le desfaci pe din doua si pui pe ele zahar si scortisoara, sa se impreuneze pentru cateva ore.
Cand zici ca prunele s-au inmuiat putin te apuci si fierbi niste cartofi (in coaja au mai mult gust). Dupa care ii pasezi intr-un piure fin.
Peste piureul asta pui ceva zahar, foarte putina sare (un varf de cutit) si amesteci cu faina, gris si un ou pana obtii o coca moale, dar totusi consistenta. Mai adaugi faina daca ti se pare ca e prea moale.
Cand ai si coca asta, ungi cu faina o suprafata de lucru si incepi sa modelezi galustile: faci un guguloi de aluat, il aplatizezi, impreunezi doua jumatati de pruna si le pui in mijloc, apoi impaturesti aluatul in jurul prunei.
Pui guguloaiele astea la fiert (in apa fiarta) si le lasi pana se ridica la suprafata si inca 2 minute dupa aceea. Ca sa le imbraci frumos, amesteci pesmet cu zahar, il prajesti in unt (sau ulei) intr-un tuci si cand scoti galusca din apa, o arunci in tuci asa umeda cum este pentru a se lipi pesmentul.
Cam gata lucrarea, acum poti sa incepi sa mananci. Doar sa ai grija, pentru ca dureaza ceva pana se raceste si miezul gombotului.
Si asa ai mai indulcit inca o zi de toamna ploioasa.
Sa fie bine!