Carnea de porc a fost dintotdeauna preferata pe masa romanilor. Dar in afara de cateva feluri de carnati, omniprezenta ceafa, pulpa sau diverse preparate din acestea doua, gasim destul de greu in restaurante si alfel de bucati. Se pare ca una din cele mai fragede si gustoase bucati de carne a trecut complet sub uitare – muschiuletul de porc. Atentie, vorbim aici de muschiuletul acela intreg de langa sira spinarii, „tenderloin” cum ii spune pe americaneste, nu de muschiul file care e altceva.
Am preparat acest muschi in mai multe feluri, atat pe gratar, in crusta de ierburi si condimente, cat si la cuptor, cu susan. Ambele variante sunt foarte gustoase si fragede, putand fi servite atat calde, cat si reci. Dintr-un muschi intreg de dimensiuni normale se pot scoate 3 portii.
Am luat un muschi de porc si l-am frecat cu o lingurita de sare, o lingura de boabe de coriandru, si cateva boabe de piper. Am infipt si 2 cuisoare in el, apoi l-am tinut in frigider cam 20 de ore intr-o punga sigilata in care am pus sucul de la o portocala. Eu am avut acest timp la dispozitie, dar nu e nevoie sa il tineti asa de mult. Ideal ar fi sa stea la marinat cel putin 6 ore.
Am scos apoi muschiul, l-am curatat de condimente (carnea si-a luat deja aroma lor, iar prin prajire aceste boabe s-ar fi ars si ar fi devenit amare). L-am asezat apoi pe o farfurie, sa se scurga si sa ajunga la temperatura camerei.
Este foarte important pentru orice fel de friptura, fie ea porc, vita sau pui, ca in momentul in care incepe prepararea termica, carnea sa aiba temperatura camerei. Astfel, carnea va fi patrunsa usor si in mijloc. Daca o scoatem de la frigider si o punem direct la prajit sau la cuptor, mijlocul rece se va coace mult mai incet, pe cand exteriorul bucatii se va usca.
Stiu ca este putin peste mana sa mai asteptati inca o ora pentu acest pas. Dar incercati macar odata si veti vedea diferentele. Iar pentru carnea de vita facuta pe grill, acest pas este chiar esential.
Dupa o ora, am portionat muschiul si l-am calit pe fiecare parte intr-o tigaie cu putin ulei. Daca aveti o tigaie mai mare, il puteti praji intreg, astfel va asigurati ca sucurile si aromele vor ramane mai bine in carne.
L-am scos pe o farfurie si am presarat peste el, pe fiecare parte, un strat de susan.
Am asezat apoi muschiul pe hartie de copt si apoi intr-o tava, si am bagat la cuptorul preincalzit. A stat intai la foc mare apoi la foc mai mic cam 20 de minute. Tehnica precisa, pentru cine are un astfel de cuptor, zice ca trebuie sa stea 20 de minute la 200 de grade.
Am scos muschiul pe o farfurie. Il puteti lasa intreg sau il puteti portiona (se raceste mai repede in acest caz). Ca si garnitura puteti folosi piure de cartofi sau de mazare, dar il puteti incerca si de sine statator, chiar si ca antreu, pe un platou.
Sa va fie de bine!
9 răspunsuri la “Muschiulet de porc cu susan”
deci balesc de numai pot 😐
(sa mor daca pozele nus facute in bucatarie la alin!)
Te-ai prins 🙂 Fix la Alin am fost.
nu pot sa cred, tu ai o viata secreta ca maestru al artelor culinare??… de fapt… nu e asa secreta daca e pe internet 😛
Virgil, nu e secreta. Doar ca a stat ascunsa o perioada. Stai prin zona poate descoperi ceva interesant 🙂
Super reteta!
Chiar iti lasa gura apa!
Si chiar o sa incerc faza cu lasatul carnii la temperatura camerei inainte de preparare, nu stiam…
Oricum super reteta, o sa o incerc si eu cat de curand.
Multumim
Multumesc Florina. Spor! Sa ne spui cum a iesit!
[…] felul principal am facut muschiulet de porc cu susan. Desi a stat cam mult in cuptor, lumea a fost multumita de rezultatul final, mai ales ca Merlot-ul […]
Crezi ca e o idee buna daca l-as infige pe rotisor in loc sa-l las la cuptor?
Mihaela, nu vad de ce nu. Cred ca se face chiar mai bine fiind invaluit de caldura din toate partile.