Incep aceasta postare prin a mentiona un citat din cartea lui Ion Ghionoiu, Obiceiuri populare de peste an: „Pentru cei care nu stiu unde merg cand „ies la iarba verde”, formula defineste un ritual religios ce are loc in ziua de Luni a celei de-a doua saptamani de dupa Duminica Mare. Oamenii trebuie sa mearga in camp inverzit asa cum merg la biserica si sa petreaca pana seara tarziu. Se mananca obligatoriu ceapa verde si se bea vin cu pelin pentru a se uni cu fortele magice restauratoare si protectoare din aceste ierburi si bauturi sacre”
Mi se pare mie ca acest ritual a fost de mult depasit, noi numind „la iarba verde” orice moment in care ne strangem sa mancam afara. Si nu-i om in tara asta care sa nu stie ce trebuie facut „la iarba verde” si cum se face gratarul. Fiecare are secretele lui, fiecare intoarce carnea dupa ritualuri clar stabilite, fiecare condimenteaza carnea dupa reguli nescrise, de o varietate uimitoare: unii pun sare la inceput „ca sa intre in carne”, alti pun condimentele la sfarsit ” ca se intareste carnea pe gratar altfel”. Unii pun piper, altii nu pun „ca se amareste”, unii marineaza alti doar „zvanta” carnea.
Vazand eu ca a dat coltul ierbii de sub zapada, m-am pus pe prajit ceva in aer curat de munte. Si am zis ca e timpul sa ies de sub dictatura sfanta a gratarului. Zice-se ca ideea discului le-a venit prima data brasovenilor care, cand n-au avut o tigaie in care sa prajeasca ceva, au luat un disc de la o masina agricola si au facut un foc sub el. Si ce-au facut cu discul asta, ramane istorie. Poti sa faci pe disc orice carne dar, cel mai important, poti sa faci in acelas timp si carne si cartofi sau orice legume pe care vrei sa le prajesti in ulei si in grasimea scursa de la carne.
Asadar, in primul rand iti trebuie un disc si ceva lemne. Freci discul pana crezi ca-i curat si faci un foc sub el sa se incinga bine. 
Carnea o condimentezi dupa cum vrei. Eu o condimentez inainte, cu de toate. Nu mi s-a parut pana acum nici ca s-a intarit nici ca s-a amarat. Iar „experimentele” facute pe zeci de oameni, in care blidele au ramas goale la sfarsit mi-au dat de inteles ca metoda e buna. Daca aveti alta, eu nu va oblig sa o urmati pe a mea. 
Cand discul s-a incins bine, pui putin ulei, de jur imprejur, sa se unga bine. Uleiul ajuta si la cartofii pe care o sa ii pui in mijloc. 
Carnea pe margine, cartofii in mijloc. Cat de greu poate sa fie?
Intorci carnea dupa propriul ritual. De mai multe ori, sau o singura data, important e sa nu o arzi sau o o lasi acolo pana se face „talpa”. Ambele greseli sunt de neiertat. 
Iar cand e gata, e gata. Zice ca nu e bine sa combini carnea cu cartofii. Pai atunci, sa-i mancam separat zic. 
Iar la sfarsit, cand te-ai saturat de mancat, un pahar de Cabernet Sauvignon iti spala pacatele grasimii.
Sa fie bine!
5 răspunsuri la “Carne la disc”
Cum se rezolva cu ruginirea discului? se aplica metoda de la vasele de fonta? adica prajit in ulei la foc mare lasa un strat protectiv pe vas care nu mai rugineste asa?
Daca discul este de fonta, atunci metoda e perfecta. Altfel, se pastreaza uns cu ulei si se spala si apoi arde inainte de folosire.
Daca totusi rugineste, se spala cu o solutie de otet, se curata cu peria de sarma, se arde in foc si apoi se foloseste.
Va multumesc pentru raspuns. As mai indrazni sa va pun o intrebare: vreau sa imi cumpar un gratar tip disc si la acest moment sunt un pic in deruta fata de oferta de pe piata. Disputa este intre un disc de fonta, care are un diametru de 56cm, niste striatii pe margine puse in asa fel incat sa nu cada carnea si de asemeni sa se scurga grasimea catre mijloc, si un fel de adancitura in mijloc de 20cm diametru unde as putea praji cartofi sau legume. Pe de alta parte se gaseste clasicul disc de fier facut din discul de la sapa tractorului caer vine in dimensiuni de 46, 51 sau 56cm. Diferenta fata de cel de fonta este ca acesta nu are nicio striatie pe el si are o panta mai accentuata ceea ce face ca sa pot praji cantitati mai mari, depinzand de cantitatea de ulei/unsoare care se aduna. diferenta intre ele ar fi pe de-o parte materialul, ca fonta ar fi mai buna ca fierul, striatiile in favoarea discului de fier, ca pot sa fac si altfel de mancare nu doar gratar, si panta/adancimea discului, mai mare la discul de fier decat la cel de fonta. Probabil ca fonta merge pastrata mai bine in timp, probabil ca are o distributie a caldurii mai buna, si pot praji si cartofi, mai putini si mai greu de intors decat la discul de fier din cauza spatiului limitat. pe de alta parte, adancimea mai mare a discului de fier este mai favorabila si duce la o mai mare variatie de lucruri pe care le pot gati acolo. Lipsa striatiilor ajuta la o mai buna folosire a spatulei de intors/amestec, si mai este si efectul ruginii care se trateaza diferit. As aprecia un punct de vedere al dvs. si argumentele care considerati ca sunt mai importante de luat in calcul la alegerea de facut.
Imi cer scuze pentru raspunsul intarziat. Din punctul meu de vedere, alegerea vine in primul rand urmarind scopul acestui disc. Daca este pentru dvs si familie, atunci dimensiunea mare nu este chiar cea mai buna solutie – se incalzeste greu, este necesar un foc mare pentru a avea caldura distribuita uniform, e greu de carat, mutat, depozitat. Daca faceti petreceri cu multe persoane, un disc mare este mult mai eficient – face cantitate de mancare mai multa deodata. Deci,in primul rand m-as gandi cum este utilizat discul.
Apoi, fonta intr-adevar este mai pretentioasa – are nevoie de tratemnt, rugineste instant daca nu este arsa si unsa corespunzator si stearsa cu grija de fiecare data. Apoi este si mai grea dar pe de alte parte striatiile de pe margine ajuta putin la coacerea carnii si chiar ajuta ca mancarea sa nu se lipeasca.
Daca ar fi dupa mine, eu as merge pe un disc de fonta cu striatii, pe care l-as ingriji corespunzator. Dar si aici depinde de scopul lui: va fi folosit in calatorii, va sta la loc uscat, etc.
Nu stiu daca v-am fost de foarte mare folos, dar sper cel putin ca v-am mai multe variabile de luat in considerare 🙂
Ce Brașov … Eu am inventat ,, discul ” acum 45 de ani .
Cred că , până la ora actuala , am confecționat 1500 de bucăți
Bine acuma , pe jumătate sunt brașovean ..