Incep aceasta postare prin a mentiona un citat din cartea lui Ion Ghionoiu, Obiceiuri populare de peste an: “Pentru cei care nu stiu unde merg cand “ies la iarba verde”, formula defineste un ritual religios ce are loc in ziua de Luni a celei de-a doua saptamani de dupa Duminica Mare. Oamenii trebuie sa mearga in camp inverzit asa cum merg la biserica si sa petreaca pana seara tarziu. Se mananca obligatoriu ceapa verde si se bea vin cu pelin pentru a se uni cu fortele magice restauratoare si protectoare din aceste ierburi si bauturi sacre”

Mi se pare mie ca acest ritual a fost de mult depasit, noi numind “la iarba verde” orice moment in care ne strangem sa mancam afara. Si nu-i om in tara asta care sa nu stie ce trebuie facut “la iarba verde” si cum se face gratarul. Fiecare are secretele lui, fiecare intoarce carnea dupa ritualuri clar stabilite, fiecare condimenteaza carnea dupa reguli nescrise, de o varietate uimitoare: unii pun sare la inceput “ca sa intre in carne”, alti pun condimentele la sfarsit ” ca se intareste carnea pe gratar altfel”. Unii pun piper, altii nu pun “ca se amareste”, unii marineaza alti doar “zvanta” carnea.

Vazand eu ca a dat coltul ierbii de sub zapada, m-am pus pe prajit ceva in aer curat de munte. Si am zis ca e timpul sa ies de sub dictatura sfanta a gratarului. Zice-se ca ideea discului le-a venit prima data brasovenilor care, cand n-au avut o tigaie in care sa prajeasca ceva, au luat un disc de la o masina agricola si au facut un foc sub el. Si ce-au facut cu discul asta, ramane istorie. Poti sa faci pe disc orice carne dar, cel mai important, poti sa faci in acelas timp si carne si cartofi sau orice legume pe care vrei sa le prajesti in ulei si in grasimea scursa de la carne.

Asadar, in primul rand iti trebuie un disc si ceva lemne. Freci discul pana crezi ca-i curat si faci un foc sub el sa se incinga bine. 

Carnea o condimentezi dupa cum vrei. Eu o condimentez inainte, cu de toate. Nu mi s-a parut pana acum nici ca s-a intarit nici ca s-a amarat. Iar “experimentele” facute pe zeci de oameni, in care blidele au ramas goale la sfarsit mi-au dat de inteles ca metoda e buna. Daca aveti alta, eu nu va oblig sa o urmati pe a mea.

Cand discul s-a incins bine, pui putin ulei, de jur imprejur, sa se unga bine. Uleiul ajuta si la cartofii pe care o sa ii pui in mijloc.

Carnea pe margine, cartofii in mijloc. Cat de greu poate sa fie?

Intorci carnea dupa propriul ritual. De mai multe ori, sau o singura data, important e sa nu o arzi sau o o lasi acolo pana se face “talpa”. Ambele greseli sunt de neiertat.

Iar cand e gata, e gata. Zice ca nu e bine sa combini carnea cu cartofii. Pai atunci, sa-i mancam separat zic.

Iar la sfarsit, cand te-ai saturat de mancat, un pahar de Cabernet Sauvignon iti spala pacatele grasimii.

Sa fie bine!