Oricine poate face o fotografie. Sunt putini care pot face o fotografie frumoasa. Si sunt si mai putini cei care duc fotografia la rangul de arta. Cu cativa dintre acestia am fost zilele trecute intr-o excursia la Ranca, statiunea situata la cea mai mare altitudine din Romania (1650 m). Statiunea este strabatuta de cel mai frumos drum din Romania, Transalpina, care este totodata si soseaua care ajunge cel mai sus in Romania – trece la 2145 de metri in Pasul Urdele.
Daca nu ati aflat inca, pe la noi si-a facut aparitia o noua revista online dedicata tehnologiei in general, si in principal tehnologiei foto. Noutati Foto este locul unde puteti gasi review-uri, noutati, stiri, evenimente si multe alte informatii legate de tot ce tine de fotografie, aparate foto si producatori de „tehnologie fotografica”. In spatele Noutati Foto stau trei persoane care respira fotografie:
Pe Alin Popescu il cunoasteti prin intermediul fotografiilor care apar pe acest site. Inginer ca formare, grafician ca meserie, fotograf ca mod de viata, Alin este pasionat de tot ce inseamna tehnologie si scrie articole detaliate pe intelesul tuturor.
Fratele lui, Cezar Popescu este pasionat de tot ce inseamna fotografie pe film, aparate si solutii de developare. Pe site-ul lui personal puteti gasi formule fotografice, solutii de developare si multe idei pentru cei care sunt pasionati de fotografia pe film.
Bogdan Panait, tot inginer, tot pasionat de ce inseamna fotografie este un adept atat al fotografiei de peisaj cat si al fotografiei de portret. Gasiti la el pe site atat peisaje, portrete, fine-art cat si informatii despre workshop-urile pe care acesta le sustine.
Dar sa revin la povestea mea. Am plecat din Bucuresti cu Alin pentru a testa cateva aparate foto si obiective de la diversi producatori, puse la dispozitia lor de catre cel mai mare magazin de aparatura foto din Romania, F64. Veti gasi review-urile pe site-ul Noutati Foto in curand.
Prima oprire in drumul nostru a fost la binecunoscutul popas de la Dedulesti. La cat de cunoscut a devenit locul acesta, in curand cred ca se va numi Dealul Micilor. Am servit pe fuga 3 mici, la o masa de bodega, alaturi de personaje pestrite: oameni de afaceri aflati in trecere, soferi de tir si localnici.
Prima cunostinta intalnita in drum a fost catelul terasei, care ne-a intampinat de la intrare.
Urmatoarea oprire a fost pe langa Ramnicu Valcea, unde Alin dorea de mult sa fotografieze cateva casute ce se reflectau in apa nemiscata a unui lac.
Urmatoarea oprire – „Muzeul” Trovantilor. Am pus intre ghilimele muzeul deoarece acest loc este departe de a fi un muzeu. Intr-o curba stransa, pe partea stanga, intr-o vale ascunsa, fara nici un indicator, nici un semn care sa-ti sara in ochi, se afla cateva formatiuni ciudate, formate in pamant in decursul a cateva mii de ani.
Ca de obicei, am fost intampinati de „paznicul” muzeului, care s-a lasat cu greu fotografiat.
Ne-am continuat drumul prin sate pustii, pana la ora apusului cand am inceput urcarea pe Transalpina.
Pe masura ce urcam, drumul devenea din ce in ce mai abrupt si zapada din ce in ce mai mare. La un moment dat mergeam printr-un tunel de zapada, fara sa vedem peisajul ce se desfasura langa noi.
Intr-un loc mai inalt, ne-am oprit si am urcat pe stratul de cativa metri de zapada. O singura privire a fost de ajuns: de aici trebuia sa fotografiem apusul. Soarele se ascundea cu pasi repezi asa ca trebuia sa ne grabim, deoarece albastrul cerului palea treptat, lasand loc unui apus rosu, de foc.
La lumina ultimelor raze de soare, Alin a scos artileria din dotare, si am pornit in cautarea unui loc prielinic pentru imortalizarea cerului.
In cateva minute a inceput spectacolul. Nori negri se adunau deasupra muntilor, in timp ce soarele se ascundea in spatele lor. Zapada isi schimba treptat culoarea, si peisajul parea desprins dintr-un film apocaliptic.
Noaptea se lasa incet, asa ca Alin a decis ca ne putem retrage. Dupa o zi obositoare, o firma luminoasa din statiunea pustie ne-a facut sa ne oprim fara sa stam prea mult pe ganduri.
Tarziu in noapte au aparut inca doi prieteni care urmau sa ne insoteasca ziua urmatoare. Cosmin Dumitrache este un bun videograf. Puteti urmari cateva lucrari de ale lui pe pagina de vimeo: http://vimeo.com/cosmindumitrache. Un fotograf din Campina, specializat in evenimente, Louis Penel, l-a insotit pe Cosmin in calatorie.
Ne-am incins la discutii si la un pahar de palinca sau suc de fructe pana tarziu in noapte, cand am constatat ca mai sunt doar cateva ore pana la rasarit. Dupa un asa apus, rasaritul nu putea fi decat la fel de grandios.
Dupa cateva ore de somn, telefonul a inceput sa sune. Era Bogdan Panait care ne anunta ca a inceput urcarea. Urma sa ne pregatim pentru o zi grea. La 6 dimineata eram afara, pregatiti pentru rasarit. Dar din pacate, nori grei pluteau peste munti iar soarele nu putea sa strabata pana la noi.
Desigur, nimeni nu s-a lasat intimidat de vreme. Pana la urma aparatele trebuiau testate indiferent de conditii.
Am decis ca trebuie sa luam o pauza, pentru un mic dejun rapid, si sa revenim in cautare de peisaje. Aparatele foto trebuiau folosite la maxim. Asa ca ne-am indreptat spre restaurant unde ne asteptau la usa paznicii cabanei.
Cu forte proaspete am reluat ostilitatile. Desi innorat, peisajele continuau sa ne uimeasca. Am coborat la o stana parasita, am urcat catre mici cascade din padure, am fotografiat si filmat tot ce se putea.
Abia tarziu, dupa-amiaza, norii s-au raspandit si, pentru scurt timp, am avut ocazia sa vedem crestele muntilor ninse.
Nu va pot spune prea multe despre cum ne-am petrecut seara. Am mancat si am dormit, pentru ca, dupa o zi obositoare, trebuia sa ne trezim din nou cu noaptea in cap sa asteptam rasaritul. Care din nou a tras chiulul. Dar, pe la ora 10, norii s-au raspandit si am avut parte de o zi superba.
In jurul pranzului am urcat la releu pentru a vedea si cealalta parte a muntelui, care ne astepta cu peisaje spectaculoase.
Spre seara am plecat din acest loc rupt din rai. Am servit o masa rapida la Horezu si ne-am indreptat spre casa unde ne asteptau un dus cald si o masa buna la un restaurant.
Va doresc o saptamana usoara si nu uitati sa vizitati noutatifoto.ro pentru a vedea review-urile aparatelor foto si cateva fotografii, mult mai bune decat cele de mai sus produse de subsemnatul cu ajutorul unui Nikon COOLPIX P310.
Voie buna!
2 răspunsuri la “Cronica unei excursii”
[…] realizat cu Olympus E-PL5 s-a desfasurat de-a lungul iesirii noastre de la Ranca, pe Transalpina, documentata foarte frumos de Razvan […]
[…] realizat cu Olympus E-PL5 s-a desfasurat de-a lungul iesirii noastre de la Ranca, pe Transalpina, documentata foarte frumos de Razvan […]