Sarmale

• Tweet
• Email

• Tweet
• Email

Weekend-ul ce a trecut a fost friguros, unii ar spune poate prea friguros. M-a trimis cu gandul in urma, cand Craciunul era alb, cand in ianuarie eram toti satui de zapada. Eu sunt multumit ca am vazut zapada anul acesta si ca nu s-a topit dupa prima noapte de ninsoare. Vorba unui prieten: „mai bine mai tarziu decat … prea tarziu”.

Am stat acasa cu Teo si am „construit” ceva ce ne propusesem de mult, dar nu am avut ragazul necesar: sarmale. Nu am folosit o compozitie complicata, cu zeci de condimente si nici una moderna, dietetica si „sanatoasa”. Dupa mine cuvintele sarmale si dietetic nu pot fi alaturate. Ele sunt un rau necesar daca doriti.

Asa ca am am scos 2 verze din butoiul de pe balcon, am pus alaturi ceva carne tocata de porc (doar de porc) si am purces la treaba. Cum spuneam, ingrediente simple si putine. Am vrut sa pastram gusturile naturale, de baza, ce ar trebui sa caracterizeze aceasta mancare devenita simbol national, si o importanta componenta a ritualurilor crestin-ortodoxe romanesti.

Am amestecat carnea cu condimentele, oul si orezul. Dupa care am scos pe rand foi dintr-o varza. Observati ca nu am pus deloc sare in carne, deoarece varza murata are destula sare care isi va face simtita prezenta la gatit.

Cea mai simpla metoda pentru a fi siguri ca aveti niste sarmale care nu se desfac este sa urmati acesti pasi:

Taiati o foaie de varza in forma triunghiulara.

Modelati cu mana putina carne si asezati-o pe foaia de sarma.

Indoiti un colt peste carne.

Apoi celalat colt.

La sfarsit rulati.

Simplu nu-i asa? Repetati pasii astia pana se termina carnea. Puteti sa desfaceti si o sticla de vin ca sa nu va plictisiti (dar aveti grija – dexteritatea scade pe masura ce sticla se goleste).

Am tocat apoi si niste varza si am inceput asezarea in oala. Am folosit o oala groasa de lut, pe care am lasat-o cu apa in ea vreo jumatate de ora (apa absorbita in porii vasului de lut provoaca formarea unui strat subtre de aburi, atat in cuptor, cat si in interiorul vasului, alimentele devenind astfel mai gusotase si mai fragede).

Am asezat pe fundul vasului un strat de varza tocata, apoi am pus sarmalele, una cate una. Cand s-au terminat sarmalele, am pus in mijlocul lor o bucata de slanina, am acoperit totul cu un strat de varza tocata si am turnat bulionul.

Am mai adaugat la sfarsit si o cana de apa. Daca nu aveti apa puteti folosi o cana de vin alb, aromat si proaspat. E chiar mai bine.

Patru ore la cuptor la cel mai mic foc au desavarsit lucrarea. Zic ca si 2 ore sunt suficiente, depinde de cuptor. Serviti neaparat cu mamaliga calda si ardei iute de la otet, iar ca sa fiti siguri de o digestie eficienta, nu uitati sa aveti si un paharel de tuica.

Dupa asa un week-end, nu pot sa imi doresc decat o saptamana frumoasa. Ceea ce va doresc si dumneavoastra.

Si nu pot sa inchei aceasta postare fara un citat:

„Sarmalele merita tot ce e mai bun, ele sunt simbolul nostru national, si fac de garda la drapelul religiei noastre nationale. Ele sunt o hermeneutica a fericirii gustative, un cor multimedia organoleptic. Sunt imbibate de istorie, mai ceva decat de slaninuta! Sarmalutele sunt asteptarea si implinirea (mai ales cu ardei iute murat)! Sunt bunastarea ravnita! Idealul blond si bine rotunjit, ca toate idealurile! Viitorul luminos, proiectat de un trecut zbuciumat dar creator!

Sa dam sarmalelor ce e al sarmalelor: un vin rosu pe masura! Dar care; din cateva zeci, care?!”

Radu Anton Roman – Bucate, vinuri si obiceiuri romanesti