Ingrediente:
500 g faina 200 g miere 50 g zahar 100 ml lapte 100 g unt 1 ou + 1 galbenus 2 lingurite scortisoara 1 lingurita ghimbir 1/2 lingurita cuisoare 1/2 lingurita nucsoara 1 lingurita bicarbonat un praf de sare Pt glazura: 160 g zahar pudra 1 albus zeama de lamaie
Nu mi-a placut niciodata turta dulce. Cand eram mic, turta dulce insemna o bucata de aluat tare ca piatra, de o culoare incerta, pamantie, care avea gust de faina cu ceva zahar. Nu mirosea a nimic si parea ca poate tine o eternitate, fara a isi modifica in vreun fel calitatile.
Apoi a aparut moda ca de Craciun turta dulce sa aiba tot felul de forme, si a devenit o prajitura festiva cumparata mai mult pentru forma, culoare si semnificatie decat pentru gust si aroma. Si astfel, a devenit o bucata de aluat tare, tot fara gust dar de data asta colorata si marmorata in totate felurile.
Am zis ca nu se poate sa fie asta adevarul despre turta dulce. Prea era laudata in cartile de copii pentru a fi redusa la rolul de decor. Asa ca ne-am apucat intr-o seara de Decembrie sa facem noi acasa, dupa diverse retete. Intamplator era Decembrie, inainte de Craciun, dar prajitura asta poate fi facuta oricand. Oricand esti dispus sa dai drumul la cuptor pentru cateva minute, pentru ca sa se coace destul de repede.
Hai sa vedem cum. Intai tragi ingredientele aproape, ca sa le ai la indemana. Asta dupa ce macini scortisoara, cuisoarele si nucsoara. Iti recomand sa le macini tu si sa nu le cumperi deja macinate, dar daca nu ai incotro, nu e mare bai. Ghimbir uscat e mai dificil de gasit, deci asta poti sa il cumperi direct praf. 
E bine sa folosesti miere si zahar. Eu aveam un zahar brut, care are gust de caramel si care mi s-a parut ca s-ar potrivi alaturi de celelate arome.
Pui intr-un bol untul, zaharul si mierea. 
Adaugi laptele si ouale si mixezi cateva minute cat sa se omogenizeze ingredientele.
Apoi vine randul fainei, care e bine sa fie cernuta inainte, ca la orice prajitura. Peste faina adaugi condimentele, bicarbonatul de sodiu si sarea. 
Dupa ce omogenizezi putin cu mixerul, framanti bine cu mana aluatul pana ajunge ca o pasta, fara cocoloase. 
In acest moment aluatul este destul de moale si nu poate fi modelat. Asa ca trebuie sa stea la frigider cel putin 4 ore. Sau cel mai bine peste noapte. Chiar si asa, cand incepi sa il modelezi se va inmuia destul de repede, de aceea trebuie lucrat cu grija si folosind cantitati mici de aluat, in timp ce restul ramane in frigider.
Pentru a il modela, ai mai multe optiuni. Poti folosi o forma (se gasesc tot felul de dimensiuni si modele). 
Sau poti face bilute pe care le presezi putin cu mana pentru a le aplatiza. In orice caz, foloseste o foaie de copt unsa cu putin ulei ca suport, pentru ca aluatul este foarte lipicios. 
Tot pe o foaie de copt intra la cuptor turtele si stau acolo la 180 de grade cam 10 – 12 minute. Maxim 15 minute. Turtele trebuie sa fie moi cand ies din cuptor, va avea grija timpul, mierea si untul sa le intareasca. 
Si gata, acum le poti manca asa sau le poti glazura, desena si decora in multe feluri. Pentru glazura cantareste 160 – 180 de grame de zahar pudra. 
Bate cu mixerul un albus de ou pana face spuma, apoi adauga zeama de lamaie si, treptat, zaharul. 
Continua pana spuma se intareste destul de mult dar tine minte ca trebuie sa fie oarecum lichida pentru a putea glazura turtele. De aceea, pentru a lichefia spuma, toarna cateva linguri de apa fierbinte. 
De aici incolo e distractie. Bagi turtele in albus, scuturi excesul si le pui pe o farfurie. 
Daca ai colorant alimentar, le poti colora si desena cu diverse forme. Dupa ce se intareste putin glazura, pui un strop de colorant si il intinzi cu o scobitoare. Poti obtine efecte interesante, chiar daca nu esti vreun mare desenator. 
Desigur, poti pune colorantul direct in glazura pentru a avea glazuri de culori diferite. Totul tine de imaginatie.
Dupa experienta asta, mi s-a schimbat optica referitoare la turta dulce. Este o prajitura aromata, frageda, gustoasa. Nu pot sa spun ca este in topul preferintelor mele, intotdeauna prefer un cremsnit ca aici, dar cu siguranta mai fac.
Voie buna!