Cand te cuprinde linistea serii in sat de munte, dai o tura prin gradina si aduna de acolo ce gasesti. A fost seceta, a fost cald, dar o ceapa si-un ardel, gras, lunguiet sau iute tot gasesti. Poate si cateva rosioare uitate prin vreun boschet.

Dai o tura si pe la frigider, sau pe la afumatoare, daca ai, si gasesti o bucata de carne. De porc, ca doar e leguma noastra preferata, dar nu e rau nici de ied, capra, oaie, gaina sau alt animal.

Cauti o tigaie de fonta sau de care gasesti prin sertare, pui 3 caramizi laolalta si dai foc la lemnisoare. Nu-ti trebuie jar, nu-ti trebuie decat niste vreascuri sa te ajute sa incingi tigaia.

Ceapa tocata o arzi in ceva untura (sau ulei daca esti mai orasan) si pui bucatile de carne dupa ce incepe sa prinda culoare. Pui si sare si piper tot acum.

Cand simti (pe incercatea, pe gustatea) ca este carnea gata, adaugi ardeiul gras si iute si daca ai o buruiana de cimbru proaspat prin zona, rupe cativa muguri si arunca-i in tigaie.

Cand s-au inmuiat si ardeii, pune rosii taiate cubulete si lasa-le pana se incalzesc putin.

Cam gata treaba. Tragi o tuica aproape, tai doi castraveti covasiti si mananci acolo, afara, in fund, langa jar sa te bucuri de ultima raza de soare si de cantecul greierilor. Ca imediat vine toamna si intram la cotete sa mirosim a pastrama si a must proaspat, a bulioane si zacusti.

Sa fie bine!