Prin primavara, niste oameni inimosi din Moldova m-au invitat la ei la crama. M-am bucurat tare de invitatie, doar ca, in seara plecarii am ramas blocat de un genunchi si asta a fost toata excursia mea in Moldova. Am stat in pat si am privit cum gasca cu care trebuia sa merg a gustat si degustat minunatie de vin si de produse locale moldovenesti.
Doar ca, la intoarcere, Alin a trecut pe la mine cu un cadou. Am primit o sticla de Taraboste de la Vartely si un pahar personalizat. A stat vinul multa vreme degeaba intr-un sertar la intuneric si racoare pana cand, intr-o seara de duminica am zis sa vad ce e cu el. Aveam si de facut ceva de mancare cu branza, reteta frantuzeasca de pe dealurile Chamonix-ului invatata de curand de la o baba frantuzoaica care mi-a zis totul in franceza si eu sunt ferm convins ca am inteles.
Acum, cand desfaci o sticla numarata (eu am primit sticla nr. 1776) dintr-un vin laudat, ai multe asteptari. Eu numesc asta emotia tirbusonului. Desfaci usor sticla, parca cu regret ca ai tulburat linistea licorii dinauntru. Incet, incet, dopul iese si lasa in urma un mic poc. Si asa, vinul face cunostinta cu lumea, o lume pe care a parasit-o in 2015 cand a intrat in sticla. Il pui in decantor, sa se linisteasca, sa respire, sa se integreze in atmosfera casei. N-ai rabdare si pui o gura intr-un pahar. Lovitura – Cabernet-ul te ataca direct, ca o garda de corp a Merlot-ului din inchisoarea de sticla. Este clar ca te asteapta lucruri grele si nu va fi usor. O … dar sigur va fi frumos.
Nu poti sa te certi cu ei, cavalerii din sticla, Cabernet-ul si Merlot-ul. Ii lasi 30 de minute, poate si o ora si abia apoi incet, timid, pui intr-un pahar, mirosi, gusti si .. gata. Lupta a luat sfarsit deja. Vinul este curat, greu la inceput dar usor si parfumat la sfarsit.
Dupa 18 luni in butoi si alte multe luni in sticla, iese in lume intens, cu urme de scortisoara, iz de Istambul si amintiri de fructe coapte.
Poate ca vinul asta este ca un mare munte. Incepi sa urci din greu. Te loveste aroma lui precum aerul rece din padure de dimineata. Si, usor usor, pe masura ce il parcurgi, vinul se apare in fata ta ca un pisc insorit dupa ce a fost batut de ninsoare. Este intens, miroase a fructe de padure si are gust coacaze peste care a trecut prima bruma. Si, dupa ce petreci putin timp cu el, dupa ce urci pe pe potecile lui, se desfasoara usor usor, te lasa sa il intelegi si la final te serveste cu visine supra-coapte, din alea dulci, si cirese amare culese de doua zile.
E un vin care incepe greu dar se linistete repede in tanini delicati. Un vin de stat de vorba, un vin pe care trebuie sa il intelegi pentru ca apoi sa te inteleaga el pe tine. Este pentru printi si regi in exil, este Pur Aristocratic. 
Si acum poate ca e timpul sa vorbim putin si despre mancare. Vinul asta poate merge la vita putin atinsa pe gratar dar cu o branza maturata isi arata adevarata fata.
Asa ca i-am facut cunostinta cu un Tartiflette: cartofi, smantana, branza reblochon. Traditional se mai adauga ceapa si bacon caramelizat.
Cartofii i-am fiert in coaja, i-am curatat si i-am taiat rondele.
Ceapa cu bacon-ul au fost prajite usor, pana cand au ajuns crocante.
Am uns o tigaie cu unt, am pus un strat de cartofi, cepa cu bacon, alt strat de cartofi, smantana si la sfarsit reblochon-ul.
Pentru ca am vrut sa am si ceva crocant in farfurie, am taiat roata de branza in doua, apoi inca o data de data asta pe grosime.
Am pus si branza cu mucegaiul in sus si am bagat la 220 de grade pentru vreo 30 – 40 de minute.
Si asa, am ajuns la concluzia ca in viata asta nu-ti trebuie foarte multe. Un vin bun, o branza veche, un om cu care sa imparti toate astea.
Sa fie bine si, nu uitati, beti vin bun!
2 răspunsuri la “Taraboste – Pur Aristocratic”
Iti faci pancetta?
Pancetta?