Porc tras


Dupa ce a trecut nebunia burgerilor, boala grea in care oricine facea burgeri, oricand si oriunde, de aproape incepusem sa ma tem ca nu vom mai avea curaj sa prajim un mic de 1 mai, a aparut o noua moda. Toate calestile si rulotele de pe la festivaluri potrivesc acum intre 2 capace de paine, o noua minune – pulled pork. Si-au dat si ei seama ca e mai simplu sa motai langa cuptor o noapte pana e gata mancarea, decat sa stai sa potrivesti carne tocata cu condimente, sa faci guguloaie pe care apoi sa le presezi pe gratar si sa incerci sa faci sa stea la un loc in chifla si carne si salata si muraturi si ceapa caramelizata si cedar si orice le mai trecea prin cap hipsterilor ca ar putea manca mai elegant pe bordura.

Despre porcul asta „tras” v-am mai povestit la un moment dat, dar am zis sa ma dau destept si sa fac porcul la vid. Acum mi-a trecut prin minte sa va arat ca nu va trebuie masinarii complicate si temperaturi controlate milimetric.

Pulled pork e de fapt o mancare simpla, americaneasca, desi se cunosc variatiuni pe aceiasi tema si in alte zone ale lumii. Si dupa cum e la noi lupta dintre ciorba cu smantana si aia cu tarhon (Moldova vs. Transilvania) asa au si americanii gusturile lor. In Kansas, americanii folosesc condimente uscate si carnea este gatita intr-o afumatoare. Texanii prajesc la carbune bucati mari din carne de vita. In Memphis oamenii se mandresc cu coastele lor, pe cand in California „gropile de gatit” fac parte din cultura.

In Carolina in schimb, si in nord si in sud, oamenii se ocupa cu coptul porcului incet, pe lemn de stejar, si apoi il toaca, smulg, trag de pe oase ca sa il infulece cu sos otetit. In Carolina de nord, de obicei tot porcul este copt deodata si carnea este scoasa de pe oase, tocata cu un satar, amestecata cu soricul crocant si servita in sandvisuri.

Dar deviez considerabil de la scopul meu, care nu este acela de a da o lectie de istorie culinara si mai degraba de a va arata cum puteti gati un porc delicios fara prea mare bataie de cap.

Asadar. Luati o bucata de ceafa sau spata de porc, minim un kilogram, musai intreaga. Ceafa poate avea si os, nu e panica, il dam deoparte cand ii vine randul. Trageti aproape si condimente, fara de care viata nu are culoare: sare grujoasa, praf de usturoi, boia afumata dulce si/sau iute, piper proaspat ransnit.

Din condimentele astea faceti un amestec – cate o lingura din fiecare pentru o bucata de un kilogram –  si tavaliti carnea avand grija sa acoperiti toate partile cu amestecul de arome.

Carnea asta sta acum la rece o zi, doua, pana cand aveti nevoie de ea. Moment in care umpleti pe un sfert o oala de fonta (sau de lut, de ce nu) cu ciuperci tocate. Astea vin cu doua lucruri. In primul rand cu umiditate, care va ajuta carnea sa devina super-ultra frageda. Apoi, ciupercile contin in mod natural glutamat, care stim ca face lucruri bune de obicei, cand nu exageram cu el.

Peste ciuperci intra bucata de carne, si oala la cuptor la foc mic (120 de grade) pentru cel putin 5 ore. Puteti sa o tineti si 9 ore, caz in care trebuie sa va feriti din calea mesenilor care vor devora bucata de carne de parca n-a fost nimic pe masa.

In timpul asta faceti ce vreti voi. Dar cand e gata lucrarea in cuptor, trebuie sa fiti si voi gata cu un sos si cu niste chifle. Pentru chifle vedeti aici o versiune de baza, e pacat la atata stradanie sa luam burete uscat de la magazin. Am o versiune de chifla si mai buna, o povestim odata aici cand ii va veni timpul.

Pentru sos, scoateti ciupercile de langa carne si le puneti in blender cu tot cu zeama lor. Va mai trebuie mustar, ketch-up si miere in cantitati egale. Ceva sos iute si putin sos worchestershire sau cativa stropi de otet va duc mai aproape de original. Un paharel de wiskey sau cognac adauga extra aroma. Toate astea amestecate si scazute putin la foc mic, vor rezulta intr-un sos cremos si gustos.

Scoateti acum carnea din oala si, pe un fund de lemn, o franjurati cu doua furculite. Va fi simplu de facut asta. Dupa atatea ore, carnea e moale si se desprinde usor in fasii. Cam asa ceva:

Sunteti gata, desfaceti berile, bagati calupuri de carne in chifla, adaugati pe unde mai puteti si ceva castraveti murati, jalapeno la otet si sos din belsug.

E bine zic – parca n-ai facut nimic si totusi ai mancare cat pentru un sat.

In rest, voie buna va doresc.


2 răspunsuri la “Porc tras”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *