E toamna iar pietele sunt pline fructe de toamna. Mere, pere, prune, gutui si cate si mai cate inunda tarabele impartind arome de beci de tara, idei de tuica fiarta cu piper sau cuisoare si amintirea gustului de mere coapte din copilarie. Toamna e frumoasa. Are culori si gusturi aparte. Oamenii pun conserve, vinete pentru iarna, fac bulion si magiun. Pastrama e pusa la uscat, vinul e inca tanar dar promite, tiganii te imbie cu ghebe, muraturile s-au asezat in saramura, e o forfota generala in asteptarea zapezii si a momentelor in care vom sta la gura cuptorului, invartind sarmale, mestecand in mancarea de gutui cu gaina si respirand aroma de vin fiert in care am scapat un pic de scortisoara.
Iarna vine si ea cu minunile ei, cu Craciunul, cu porcul si cu mult asteptata lui pomana, dar pana atunci urmeaza o (prea lunga) perioada de post. Nu-i rau postul. Este un exercitiu atat pentru trup cat si pentru minte. Mai ales pentru minte, cea care ne indeamna mereu sa alegem o bucata de carne in locul unui ghiveci de legume sau care vrea ghiudem si babic in loc de mar si para.
Nu ne ramane decat sa gustam ceva dulce in asteptarea dezlegarii. Iar daca e dulce, nu inseamna ca trebuie sa aiba neaparat unt. Iata o placinta „de post”, pe care o puteti face din merele care incep sa se pateze, chiar din cele care au inceput sa se strice usor. Contine zahar cat vreti voi, un pic (cam mult) ulei, faina si apa. Si desigur mere. Cum ziceam, folositi merele care incep sa se strice, cele mici, urate, zemoase dar care sunt pline de gust.
Dupa ce dati merele prin razatoare, adaugati cateva linguri de zahar (nu-i obligatoriu, foile vor avea destul zahar) si scortisoara dupa gust si puneti totul la fiert la foc mic, amestecand din cand in cand.
Cand merele s-au inmuiat si au pierdut mare parte din zeama, stingeti focul si le puneti intr-o sita pentru a se raci si a se scurge excesul de suc.
Pana se racesc merele aveti timp sa va ocupati de foi. Aceastea contin cantitati egale de zahar, faina, ulei si apa. Pentru o tava normala de cuptor, va trebuie cam 22 de linguri din fiecare. S-ar putea sa va ramana un pic de aluat, dar mai bine sa fie decat sa nu se ajunga. Pentru tava noastra am folosit 15 linguri din fiecare: zahar, faina, ulei, apa si un pic mai putina faina. Aluatul trebuie sa fie moale, sa se modeleze usor dar sa se poata intinde fara sa se rupa.
Asadar, puneti faina, zaharul, uleiul si apa intr-un bol.
Stingeti o lingurita plina de bicarbonat de sodiu cu cativa stropi de otet si adaugati in castron.
Apoi adaugati treptat faina. Masurati aproximativ aceiasi cantitate ca la restul ingredientelor dar tineti minte ca nu este obligatoriu sa o folositi pe toata. Important este ca aluatul sa ramana moale si elastic. Un ajutor la operatiunea asta este mereu binevenit.
Impartiti aluatul in doua bucati egale, intindeti-l cu un sucitor, apoi asezati o foaie in tava. Se intelege ca ati uns tava cu putin ulei peste care ati presarat faina. Adaugati merele recite si scurse bine (le puteti stoarce bine in mana sau intr-un tifon daca nu s-au scurs suficient) si adaugati deasupra a doua foaie.
O metoda simpla de a aseza foaia in tava este sa o rulati pe sucitor si apoi sa o derulati in tava. Ca in pozele de mai jos.
Gauriti foaia de placinta cu o furculita si introduceti in cuptorul incalzit. Focul trebuie sa fie mediu, iar placinta sa stea in cuptor cam 30 – 40 de minute (depinde de cuptor). Verificati constant cu o scobitoare – daca iese curata din compozitie este gata.
La sfarsit pudrati cu zahar si cu scortisoara si serviti. Nu va munciti cu toata intr-o seara. Poate sa ramana si pentru a doua zi. Iar daca nu tineti post, puteti sa adaugati si o lingura de sos de vanilie alaturi.
O toamna colorata va doresc!
24 de răspunsuri la “Placinta cu mere”
Hy,
Merele le-ai curatat sau le-ai ras cu coaja cu tot?
Merele le-am pus cu coaja. Se va inmuia in cratita.
ma asteptam sa vad un domn cum gateste{dupa adresa), dar se vad acolo maini de femeie harnica
Cateodata trebuie ca si doamna sa isi arate cunostintele. La noi in familie ea este experta in prajituri:)
Super reteta! Am folosit aluatul pentru placinta cu dovleac si a iesit foarte buna! Eu am folosit 20 linguri faina, 20 linguri ulei, 20 linguri apa si zahar mai putin, praf de copt in loc de bicarbonat (nu prea imi ies prajiturile cu bicarbonat) pentru o tava de 22×30 cm. Multumesc mult pentru reteta!
Multumesc si eu pentru vizita!
Am incercat si eu reteta,numai ca eu am pus mai multa faina,deoarece compozitia de aluat era prea moale.In rest, mi-a iesit o placinta grozava.Multumesc pentru reteta.Pe cand altele?
Multumesc si eu pt. vizita. Mai gasesti si alte prajituri pe blog 🙂
Am o intrebare, daca tot ati spus ca trebuie cantitati egale de zahar, faina, apa, ulei …. pentru o mai buna „precizie” se pot cantari aceste cantitati egale, in loc sa se foloseasca lingura ca „unitate de masura”?
Sigur ca se pot cantari. Am preferat masura asta pentru ca este mult mai simplu de tinut minte – 15,15, 15 decat 450 g zahar, 300 ml ulei, etc. Reteta asa am gasit-o, intr-un „caiet” vechi de bucate, scris la masina de batut. Toate cele vreo 250 de retete de acolo folosesc ca masura cana, lingura si lingurita.
Dilema era … cantităţi egale … dar nu cred că o ligură de zahăr are acelaşi gramaj ca o lingură de făină, sau de apă …. de aceea întrebam … se pot pune de exemplu 250 gr apă, 250 făină, 250 ulei şi 250 zahăr?
Întreb pt că la lingură e mai dificil de aproximat … una poate o pui mai plină, alta mai puţin plină …
Intr-adevar, o lingura de zahar nu are acelas gramaj cu o lingura de apa. Deci, daca privesti asa, cantitatile nu sunt egale. Ca sa fie foarte clar, voi modifica la ingrediente si voi trece si gramajul. Am sa las totusi si masurile in linguri, pentru usurinta aducerii aminte :).
Am pus si cantitatile in grame/ml. Sper sa fie mai usor de masurat asa.
Am pus cate 20 de linguri din fiecare dar cand am ajuns la faina au trebuit dublu de linguri (40)ca sa iasa un aluat bun de intins. Sunt f curioasa cum ati facut doar cu 20 de linguri de faina cala min curgea aluatul.
Am facut de multe ori reteta asta, folosind aceleasi cantitati. Chiar acum am in frigider o tava cu aceasta prajitura, folosind cantitatile recomandate. Intr-adevar, la faina am pus mereu „aproximativ” 15 linguri deoarece, cateodata trebuie pus intr-adevar mai multa faina. Depinde de tipul fainii, de conditiile de depozitare (poate fi foarte umeda si astfel nu absoarbe lichidul cum ar trebui). Dar niciodata nu a fost necesar mai mult de 2 – 3 linguri in plus. Nu imi pot imagina de ce, in cazul dvs., a fost necesara o cantitate dubla de faina.
Am incercat acum aceasta reteta ,si intr-adevar a trebuit sa pun dublu faina pentru ca aluatul era foarte moale;
acum este in cuptor,sunt curioasa cum va iesi ..va tin la curent
Buna. Chiar sunt curios cum s-a comportat :).
La cite grade trebui sa pun placinta in cuptor 😀
160 – 180
Uite ca am dat peste acesta pagina despre Razvan Anton Placinta
cu mere, cautand despre maramu. Acum iti spun ca faci treaba super.
iti recomand sa vizitezi si pagina http://cazare-maramures.net un site despre
tara maramuresului. Mult spor
Absolut minunata a ieșit. Într-adevăr, a mai trebuit să pun vreo 5-6 linguri de făină. Iar din aluatul care a rămas, am făcut niște biscuiți delicioși care merg la un lapte cu cacao.
Perfect!
Si eu folosesc aceasta reteta, dar apa, zaharul si uleiul le fierb si apoi le racesc inainte de folosirea celorlalte ingrediente. O sa incerc si reteta dvs.
Multumesc pentru vizita. Ne puteti spune care este scopul fierberii? Este doar pentru a dizolva zaharul ?