• Tweet
• Email

• Tweet
• Email

Umbli prin lume creanga si intri in tot felul de birturi si restaurante. Mananci si bei si crezi ca gata, ai descoperit bucataria locala a unei tari. In cazul de astazi presupunem ca ai ajuns in insorita Italie. Te asezi la o terasa unde scrie mare ca au preparate traditionale. Pizza, pasta, bistecca, ocazional dai peste o supa minestrone sau o burrida. Iei un bicchiere de roze sau un Perroni si gata, ai bifat cam tot ce poti gasi „traditional”. Ei bine, nu-i chiar asa.

Italienii au mancaruri de o simplitate magistrala, dar incarcate de gusturi si arome uriase. Ingrediente putine, dar mai mereu proaspete si gustoase. In cazul de fata, o descoperire recenta de-a mea m-a adus in situatia de face un soi de mancare exceptional de gustoasa si foarte simplu de realizat.

Gnudi sunt un fel de gnocchi. Eu v-am povestit AICI despre gnocchi, asa ca dati un ochi pe articol si va edificati despre ce este vorba. In cazul de fata nu folosim faina. Folosim doar ricotta si parmezan, pe care le invelim in crusta de gris.

Intai de toate, ca de obicei, tragem ingredientele aproape: ricotta, parmezan, nucsoara proaspata, sare si piper. Untul, lamaia si grisul sunt pentru mai tarziu.

Daca esti foarte traditionalist, si vrei sa folosesti produse locale, trebuie sa stii ca ricotta este un fel de urda, iar parmezanul este o branza maturata mult si bine, pe care nu stiu cu ce o poti inlocui (poate cu branza maturata de Trascau, pe care o poti gasi prin market-urile neaose). Hai sa dam italianului ce-i al italianului si sa il lasam pe baciul nostru in pace cu urda lui.

Ricota o amestecam cu nucsoara rasa (aia macinata e praf de nimic), sare si piper. Unii mai fricosi pun si un ou ba chiar si un strop de faina dar eu nu sunt de acord. Preparatul asta trebuie sa fie foarte pufos, si merita riscul de a se „sparge” cateva guguloaie la prajit.

Dupa ce am omogenizat bine compozitia, facem asa:

– tapetam fundul unei tavi care incape in frigider cu gris

– luam cate o lingurita de „aluat” si il transformam intr-o bila (nu se lipesete daca lucrati repede)

– bila o invelim toata in gris (o tavalim efectiv intr-un castron plin cu gris)

– punem produsul in tava cu gris

Nu va faceti griji daca nu ies rotunde, o sa le faceti perfecte in pasul urmator.

Atat ca pasul urmator vine dupa mai multe ore in care guguloaiele stau cuminti in frigider. Cam o zi si-o noapte de preferat (24 de ore) ca sa nu strigati la mine ca vi s-au raspandit la prajit. Se poate sa le tineti si 12 – 13 ore (peste noapte) dar in cazul acesta lucrati cu bagare de seama. Cam pe la jumatea timpului ar fi bine sa le intoarceti. Pesmetul se va usca si va creea un strat protector care ne ajuta la pasii urmatori.

Presupunem ca a venit deja timpul asa ca scoatem din frigider guguloaiele. Acum putem sa le dam o forma perfecta, rotunda.

Punem la fiert o oala mare cu apa, si in acelas timp punem la prajit unt cu salvie si cativa stropi de zeama de lamaie si putina coaja de lamaie. Aruncam guguloaiele in apa clocotita, le fierbem la cel mai mic foc si, cand se ridica la suprafata, inseamna ca sunt fierte. Poate dura 3 minute sau 5, semnul e ca s-au ridicat la suprafata. Direct din oala le luam si le punem la prajit in untul cu salvie care s-a incins deja.

Intoarcem galustile dupa catea minute, cand vor arata total diferit.

Prajeala pe din afara, crusta buna. Crema de branza aromata in interior, totul imbaiat in unt si salvie. Nu strica ceva busuioc proaspat si niste parmezan suplimentar, ras pe deasupra.

Iar daca vrei putina aciditate in viata ta, caleste in ulei de masline cativa catei de usturoi si toarna deasupra 2 conserve de rosii cuburi (musai sa fie italiene ca altfel nu iese treaba). Sare, piper, busuioc si un varf de lingurita de zahar (regleaza aciditatea rosiilor) si ai un sos de pus pe orice, chiar de mancat cu lingura.

Fericirea sta in lucruri simple!