• Pt. marinada:
  • 400 ml vin alb sec/demisec
  • 50 ml otet din vin
  • 3 morcovi
  • 4 - 5 catei de usturoi
  • o ceapa
  • foi de dafin
  • sare
  • piper boabe
  • -----------------------------------
  • Pt. fazan:
  • 8 felii de bacon
  • 2 capatani de usturoi
  • o lingura de unt
  • sare
  • -----------------------------------
  • Pt. servire:
  • Ciuperci
  • Paine prajita
  • Unt aromat

Acum ceva vreme, intr-o duminica la 7 dimineata am auzit telefonul vibrand. De obicei nu primesc telefoane la acea ora, asa ca m-am gandit ca ar putea fi ceva important. Alin ma anunta ca a pus mana pe un fazan impuscat pe un camp de langa Slobozia. Ma intreba, oarecum ironic, daca sa il aduca la Bucuresti sa ii facem de petrecanie.

Fiind prima reteta de vanat pe care o fac, am studiat putin. Am deschis clasicii romani (Sanda Marin, Radu Anton Roman), am studiat cartile serioase (Larousse Gastronomique) si am deschis multe pagini de net cu informatii despre carnea de vanat. Ce am invatat de acolo regasiti in articolul de mai jos. Sunt doua lucruri importante din cate am vazut.

Primul este fezandarea. Pentru vanatul cu aripi (si nu numai) acest proces este mai mult decat necesar, in primul rand pentru ca nu stim exact ce varsta are o pasare impuscata pe camp. Asa ca, pentru a se fragezi si a se intinde si relxa fibra, carnea se tine atarnata intr-o camera rece sau la vant, cu fulgii pe ea, timp de cateva zile. Stim ca este gata cand fulgii de la aripa se smulg usor, fara a opune rezistenta.

Daca fezandarea o face de obicei vanatorul, noi ne putem ocupa de partea a doua, la fel de importanta: marinarea. Vanatul jumulit de pene, se freaca bine cu malai si nu se parleste. Avem grija sa indepartam toate penele si apoi folosim o solutie acida pentru a inmuia carnea. De obicei solutia contine vin (alb la pasari, rosu la restul animalelor), otet si cateva legume. Trebuie avut grija ca aceasta marinada sa nu acopere total gustul si aroma carnii.

Noi am folosit pentru aciditate vin alb demisec si un paharel de otet. Pentru aroma,  o ceapa taiata in patru, cativa catei de usturoi lasati intregi si doar zdrobiti putin cu lama cutitului, morcov, foi de dafin, sare si piper.

Am pus vinul intr-o cratita foarte incinsa. In acest fel am eliminat alcoolul din el si l-am incalzit putin. Apoi am pus legumele si otetul in aceiasi cratita si am amestecat bine, adaugand sare si piperul boabe. In contact cu vinul cald, legumele isi elibereaza aroma.

In aceasta “solutie”, racita, am lasat fazanul la marinat timp de 24 de ore.  Marinada trebuie sa acopere complet pasarea si sa nu fie fierbinte. Daca este fierbinte carnea incepe sa se coaca, si nu vrem asta. Tinutul in marinada inseamna fragezire si adaugare de arome, dar poate avea si un efect mai putin dorit – carnea poate imprumuta mult prea mult din aromele marinadei si nu vom mai simti gustul de baza al carnii.

Dupa 24 de ore de marinat la rece am scos fazanul din marinada, l-am uscat si l-am lasat sa ajunga la temperatura camerei (cam o ora pe masa din bucatarie). Daca este rece, va incepe sa se gateasca la suprafata si va ramane nefacut in interior. Sau va trebui sa il ardem la suprafata pentru a il coace si in interior. Tot rasfoind retete si idei pentru pepararea acestui tip de carne, am observat o tendinta de a inveli fazanul in grasime si de a il servi cu ciuperci. Mi s-a parut o idee si o combinatie potrivita!

Asadar, scurt si la obiect, am uns fazanul cu unt pe toate partile si l-am sarat cu sare grunjoasa, dupa care l-am invelit in bacon.

Baconul protejeaza pielea de caldura cuptorului si adauga un plus de gust. Fazanul are o piele subtire si fragila care se poate arde daca sta prea mult in cuptor. In vasul pregatit pentru cuptor am pus doua capatani de ustoroi intregi, un pic din marinada ramasa si ceva rozmarin. Am introdus rozmarin si in interiorul fazanului pentru ca aroma sa ajunga peste tot. Lucrarea asta a intrat la cuptor pentru o ora si un sfert, timp in care am facut repede garnitura.

Slanina de porc, ceapa, usturoi, cipuerci tocate. Calite si amestecate cu vin si cu zeama din marinada, au format un fel de tocanita de ciuperci care a complimentat gustul fazanului. Va povestesc pe larg alta data despre garnitura asta. Sa revenim la fazanul nostru ca sunt convins ca nu mai aveti rabdare.

Nu l-am abandonat complet in cuptor si, din timp in timp, l-am scos si l-am verficat. Am mai aranjat slanina deasupra, am mai uns cu sosurile scurse in vas,  si tot asta timp de o ora, cand am considerat ca e gata.

Scopul bacon-ului a fost indeplinit, si l-am indepartat. El era acolo pentru protectia pasarii si si-a indeplinit foarte bine rolul. Au ramas cateva bucati crocante, numai bune de rontait, chiar si reci, langa o bere sau un pahar de vin. Astea pot constitui aperitivul acestei mese, unse desigur cu sucurile din tava.

Dupa ce am indepartat slanina de deasupra, am uns si fazanul cu sucurile din tava si l-am pus in cuptor cu foc de deasupra (unele cuptoare au optiunea asta), 2 minute pentru a face o crusta si a prinde o culoare si mai frumoasa.

Gata, ca nu mai aveam rabdare. Am pus in mijlocul mesei, ca piesa de rezistenta, un platou mare care continea felii de paine prajita unse cu unt cu leurda, ciuperci trase la tigaie in unt, usturoiul copt (demential) si deasupra fazanul, colorat, parfumat, proaspat si gustos.

Era sa uitam de vinul rosu de la Campina, facut din via din curte intr-un week-end frumos, asa ca am mai facut o poza.

Si inca una.

Au fost unii care au vrut si alta garnitura (tocanita de ciuperci de cate va povesteam mai devreme).

Sa va mai zic ca a fost excelent? Ca a avut un gust pe care nu l-am mai intalnit la nici o carne pana acum? Ca vinul parfumat si usturoiul copt (il vedeti in poza de mai sus) au complimentat perfect pasarea?

Va zic!

Voie buna!