Nu am inteles niciodata de ce de ziua nationala trebuie sa patrulam cu armata pe strazi. Nu am inteles nici de ce fasolea cu carnat (sau cu ciolan, sau cu afumatura de orice fel) este mancarea natiei noastre. La fel cum nu inteleg ce fel de om trebuie sa fii ca sa stai la 8 dimineata in ger, la o coada de la care te alegi cu un polonic de fasole si un carnat facut din resturi. Iar ca un paradox, nu imi pot abtine un zambet ironic, cand ma gandesc la ce efecte post-consum are fasolea in majoritatea formelor ei. Oare chiar nu puteam gasi un alt fel de mancare care sa ne reprezinte?
Radu Anton Roman spunea:
„Romanii, forfotind nelinistiti intre imperii si obsedati de saracie (desi cuviincios inzestrati de maica natura), s-au lasat atrasi in cele mai servile aventuri culinare.
Totusi, romanii nu-si iubesc bucataria. Toate bunatatile strabunicii zac in caiete prafuite de retete, abandonate. Ca sa nu mai spun, cu jale mare, ca marea bucatarie taraneasca din Romania e inca nedescoperita! In aproape doua sute de ani de existenta moderna, s-au reusit (cu eforturi si sacrificii incredibil de inutile uneori) toate importurile culinare posibile, dar nimeni nu a incercat sa afle ce era mai la indemana: cat de bine, de spectaculos si de divers mancam noi, romanii, de doua milenii. „
Astazi nu am putut sa trec pe langa gheretele cu cazane fumegand, fara sa nu ma gandesc cum as putea, in linistea caminului meu, sa realizez o astfel de mancare nationala.
Am pus o punga de fasole la inmuiat o noapte. Dimineata am scurs apa, si am pus-o la fiert intr-o apa noua. A inceput sa se formeze o spuma alba pe care am strans-o cu o spumiera. Dupa ce a dat in clocot am lasat-o sa fiarba la foc mare jumatate de ora, dupa care am schimbat apa si am mai lasat inca jumate de ora sa fiarba.
De data aceasta am pus in oala care fierbea o capatana de usturoi intreaga, un cartof mare curatat de coaja si taiat in patru, o lingura mare de bulion de rosii, 2 funze de dafin si o lingura de sare.
Intre timp, am calit in ulei patru bucati groase de slanina de porc afumata. Daca tineti post, sau sunteti vegetarieni, sariti peste pasul asta. Eu nu am putut sa ma abtin. Apoi, am curatat 3 cepe, le-am taiat foarte mici si le-am calit in uleiul in care a stat slanina mai devreme, impreuna cu 2 linguri de faina si 3 linguri de malai. Mergea si niste boia aici, dar nu am avut.
Am adaugat apoi cam 500 ml de bulion si cateva linguri din apa in care fierbea fasolea. Am lasat cu capac la foc mic 10 minute pentru ca totul sa se transforme intr-un sos gros. Am dat si drumul la cuptor sa il incalzesc.
Am scos din oala cu fasole, cartoful si usturoiul. Am dat jos cojile de pe usturoi si l-am facut piure impreuna cu cartofii. Apoi am turnat totul peste sos si am amestecat bine. Am scurs fasolea si am pus-o si pe ea in aceiasi cratita.
Am adaugat bucatile de slanina, piper proaspat macinat si cateva crengute de cimbru uscat.
Capacul pus, si la cuptor inca jumatate de ora.
A fost buna, deosebita. Am avut alaturi si niste muraturi romanesti de pe balcon, si o ceapa rosie cu sare, si o tuica romaneasca, fiarta cu 2 cuisoare.
Desteapta-te romane!
PS: fotografiile au fost realizate de subsemnatul, cu un aparat foto care isi traieste ultimele clipe.
2 răspunsuri la “Fasolea nationala”
Chiar si cu pozele facute de tine, arata tare bine fasolea cu slanina odihnindu-se deasupra!
Intr-adevar „traditionala” fasole cu ciolan sau cu carnati sau cu slanina, nu este o mancare traditionala, am eu senzatia ca e o inventie de campanie electorala (nu poti sa dai la mase mari de oameni caviar si ficat de gasca – trebuie sa te incadrezi intr-un buget 🙂 ) sau a fost inventata de ProTV la un moment dat la vreo serbare de a lor, daca vrei e traditionala dupa ’89!
Unii zic ca e mancarea saracului, dar mie imi place!
Armata e cu noi!
Slanina arata bine oricand se odihneste pe ceva :).
Da, sunt perfect de acord ca nu poti sa dai caviar si somon la populatie. Anyway, mancarea saracului sau nu, e destul de buna. Dar parca n-as sta la coada pentru ea 🙂