Daca cateodata este bine sa pastram retetele clasice, alte dati este la fel de bine sa le modificam pe ici pe colo, prin partile esentiale, pentru a aduce pe masa gusturi si arome noi. Cateodata obtinem rezultate bune, iar alte dati putem strica iremediabil un preparat gustos, prin adaugarea de ingrediente care nu se potrivesc in mancare. Chfitelele sunt chiftele – carne tocata, amestecata cu ceva legume, format guguloaie, date prin faina si prajite in ulei. Sosul e sos – cepa calita cu bulion, fiert, scazut. Daca vrei, amesteci sosul cu carnea, daca nu vrei le lasi separat.
Parca nu eram multumit cu reteta de mai sus. Nu ca ar fi ceva rau in pastrarea simplitatii, dar imi place cateodata sa mai ies din „banal”.
Aveam cateva rosii din gradina ce incepeau sa se strice. Erau ideale pentru sosul meu de rosii, dar nu vroiam un sos lung si zemos si nici sa stau sa „scad” pe aragaz nu aveam rabdare. Asa ca le-am taiat felii subtiri si le-am pus in tava la cuptor la temperatura scazuta (60 – 70 Celsius) sa se dezhidrateze. Ulei de masline, sare si un pic de piper am mai pus peste ele.
Operatiunea a durat vreo ora, poate si mai bine, iar la final am dat un pic mai tare focul. Am vrut sa caramelizez zaharul din rosii pentru a obtine un gust puternic. Unele rosii s-au lipit de tava, altele nu, dar nu a contat foarte mult.
Am calit intr-o cratita usturoi tocat marunt (aveti grija ca se arde repede), impreuna cu cateva frunze de telina maruntite si ardei iute pentru tupeu. Eu am avut niste Habaneros din gradina, deci nu a trebuit mult. Voi puneti cat va tine. Tupeul si limba.
Cand s-au calit bine am adaugat in oala rosiile dezhidratate si am ras hrean din belsug.
Inca un clocot, blender direct in oala, potrivit de sare si gata sosul.
Sa nu va imaginati ca am stat degeaba, sa ma uit pe geam, cat timp s-au copt rosiile in cuptor.
Ba din contra. Am amestecat carnea de porc cu cea de vita (jumate-jumate). Peste carne am pus ceapa tocata marunt si morcov dat pe razatoare.
Apoi am pus si doua linguri mari de Garam Masala, un amestec de condimente care merge perfect la carnea de vita si care contine piper, scortisoara, cuisoare, cardamon, nucsoara, chimen si cateva alte ingrediente. Amestecul asta a imbogatit puternic aroma chiftelelor si a schimbat gustul carnii, dand o tenta asiatica mancarii.
Am amestecat bine si am format „guguloaie” de dimensiuni egale, pe care le-am copt in cuptor (foc mediu, 160 de grade, 25 – 30 de minute), stropite cu putin ulei. Nu, nu se usuca, deoarece carnea de porc are suficienta grasime pentru a le mentine fragede. Si nu-i nevoie nici de faina sau pesmet pentru a nu se imprastia. Daca nu aveti incredere, puneti un ou. Nu as vrea sa ma trezesc atacat pe strada cu chiftele imprastiate.
Un orez simplu puteti sa fierbeti si fara indicatiile mele, asa ca nu va ramane decat sa puneti la gramada orez, sos si chiftele si sa mancati pana cand nu mai puteti. Eu zic ca merge si o Feteasca Regala, racita bine, in carafa pe masa.
Si, neaparat, sa nu lipseasca voia buna.